58
None

Osteoartrita - Modalităţi terapeutice

Osteoartrita - Modalităţi terapeutice

Dr. Georgiana Tache

Osteoartrita este inflamaţia unei articulaţii.

Procesul inflamator este urmat de o deteriorare treptată a cartilajului ce acoperă osul articulaţiei, începând procesul de uzură. Apare odată cu înaintarea în vârstă, este condiţionată genetic sau de factori precum: traumatisme minore şi repetitive, suprasolicitare sau traumatisme severe (profesional, casnic sau la sportivi).

Afectează în general persoanele în vârstă, e mai frecventă la femei, dar există şi o formă de artrită reumatoidă juvenilă care afectează şi copii. Afectarea unei singure articulaţii se numeşte monoartrită, la două, trei sau patru articulaţii afectate e vorba de oligoartrită, iar dacă interesează mai mult de patru articulaţii, diagnosticul este de poliartrită.

 

Artrite periferice

sunt cele care afectează articulaţiile distale ale membrelor (coate, genunchi, mâini, picioare, degete), poliartritele rizomelice sunt cele care afectează articulaţiile centurilor (umăr, şold), iar spondilartropatiile sunt artritele membrelor, care se asociază atingerilor inflamatorii ale coloanei vertebrale sau ale articulaţiilor sacro-iliace. O artrită care durează mai multe luni se numeşte cronică şi poate evolua spre boală artrozică.  

Simptomatologia artritei

se caracterizează prin dureri, adesea nocturne, care pot trezi bolnavul. Dimineaţa, articulaţiile îşi regăsesc mobilitatea doar după o încălzire, a cărei durată este un bun martor al gradului de inflamaţie. Aceasta este redoarea matinală. Local, tegumentul este roşu, chiar violaceu, articulaţia este umflată, în parte din cauza unei efuziuni de lichid sinovial. Analiza acestuia, după prelevarea prin puncţionarea articulaţiei, confirmă caracterul inflamator al bolii şi căutarea germenelui patogen sau a microcristalelor. La nevoie, poate fi realizată, sub anestezie locoregională, o biopsie a membranei sinoviale, combinată cu o artroscopie, care permite controlul vizual direct al articulaţiei suferinde.

 

Cauzele producerii artritei nu sunt deplin cunoscute.

Persoanele afectate de artrită au predispoziţie genetică la aceasta, organismul producând anticorpi şi distrugând articulaţiile (prezenţa factorului reumatoid în sânge, anticorp specific). O altă cauză o reprezintă infecţiile cu streptococ, riscul fiind mai mare dacă acestea sunt contactate în copilărie. Anticorpii produşi de organism pentru a distruge microbul pot afecta şi inima sau rinichii - în acest caz un reumatism poststreptococic; identificarea anticorpului specific în sânge (ASLO) denotă prezenţa streptococului beta-hemolitic în organism. Sunt implicaţi şi factorii de mediu (frig, umezeală), schimbările de vreme accentuând durerile. Sunt prinse în general articulaţiile mari. În timp articulaţia devine imobilă, dureroasă şi se deformează, evoluţia fiind progresivă.

Tratamentul artritelor

poate fispecific: antibiotice la artritele septice, uricozurice în cazul gutei, antiinflamatoare şi corticosteroizi în poliartrita reumatoidă. În general, analgezicele şi antiinflamatoarele atenuează durerea. Unele artrite inflamatorii aseptice pot antrena deformaţii sau distrugeri articulare, necesitând uneori artroplastie (înlocuirea articulaţiei cu o proteză) poate chiar o artrodeză (fuzionarea chirurgicală a oaselor articulaţiei). Tratamentul artritelor septice trebuie să fie precoce, deoarece leziunile osului şi cartilagiilor, consecutive acţiunii germenelui, pot deveni ireversibile în câteva zile. Aşteptând ca germenele să fie identificat, se poate începe un tratament cu antibiotice, care va fi ajustat când germenele va fi cunoscut şi sensibilitatea sa la diverse antibiotice va fi precizată. Se recomandă repaus de câteva zile, cu imobilizarea articulaţiei sau articulaţiilor.

Tratamentul trebuie început cât mai precoce pentru încetinirea evoluţiei, vindecarea completă având loc în puţine cazuri. Articulaţiile afectate de artrită reumatoidă se deformează, la nivelul braţelor, degetele se umflă, se curbează şi îşi pierd mobilitatea, se ajunge la diferite grade de disfuncţionalitate. Tratamentul artritei reumatoide include exerciţii fizice şi fizioterapie pentru păstrarea mobilităţii articulare şi tratament medicamentos cu antiinflamatoare modificatoare ale bolii cât mai repede după identificarea primelor simptome. Pentru întreţinere se pot folosi şi medicamente pe bază de condroitin şi glucozamin. Acestea fac parte în mod natural din structura articulară, având rol în formarea capsulei articulare.

 

Cura balneoclimaterică

O modalitate profilactică  şi terapeutică, a artritelor este cura balneoclimaterică. Sindromul dureros aflat în legătură cu artrita, dar şi cel disfuncţional, caracterizat prin limitarea mişcărilor şi scăderea mobilităţii articulare, beneficiază de ameliorare dacă, primăvara şi toamna, se urmează cure balneoclimatice anuale. O astfel de cură poate deveni o modalitate profilactică, dar şi terapeutică, adjuvantă, a celor terapeutice clasice.

Dotarea bazelor de tratament este variată - aparate ce asigură tratamente de fizioterapie, săli de kinetoterapie sau gimnastică medicală şi de întreţinere funcţională, fitness terapeutic supravegheat, electroterapie cu programe de electrostimulare, drenaj venolimfatic, hidroterapie sau terapie prin înot, bazine de hidrokinetoterapie individuală, terapie cu inhalaţii, aerosoli, termoterapie, inclusiv cu parafină sau peloidoterapie (aplicaţii de nămol terapeutic), băi carbogazoase, sulfuroase, de nămol, crenoterapie sau ape minerale administrate în cura internă, terapie prin masaj, trasee pentru cura de teren, aeroionizarea specifică anumitor zone.

 

Începând cu vârsta de 50 de ani, cura balneară devine o necesitate.

Pentru prevenirea îmbolnăvirilor, curele balneare sunt modalitatea de călire sau ameliorare a funcţiilor de bază ale organismului diminuate de stres - termoreglarea, funcţia metabolică, capacitatea de adaptare la efort, funcţia imunologică şi altele. Curele balneare profilactice sunt bazate în special pe proceduri terapeutice cu accentul pe utilizarea de factori termici contrastanţi, terapia prin mişcare, diete şi crenoterapia cu apă minerală.

Profilaxia recidivelor este utilă după rezolvarea problemelor din fazele manifeste, acute sau clinice ale bolii, prin corectarea unor modificări funcţionale restante, modularea mecanismelor de reglare, şi poate contribui la evitarea recidivelor în bolile cronice, precum cele reumatismale, cardiovasculare, digestive, metabolice.

Durata unei cure balneare este de 18-20 de zile, timp în care se poate vorbi despre aplicarea unui complex de metode cu efecte dovedite ştiinţific, aplicate ritmic, într-un context ambiental diferit faţă de cel de reşedinţă.

Comentarii


Pentru a putea preveni atacurile de securitate de tip spam, avem nevoie să stocăm datele pe care le-ați introdus și ip-ul dumneavoastră în baza de date. Aceste date nu vor fi folosite în alte scopuri decat prevenirea atacurilor. Sunteți de acord să stocăm aceste date ?
Notă : Comentariile pot fi adăugate doar în cazul în care v-ați dat acordul pentru stocarea datelor

Introduceti textul din imagine
captcha