Redactia Saptamana Medicala
Pentru cei mai mulţi dintre noi sănătatea este o stare fireasca. Nu simţim că suntem sănătoşi pentru că din fericire nu ne doare nimic. Când ar trebui să ne preocupe serios propria sănătate? Prea mult niciodată, pentru că atunci am fii deja cu probleme medicale. Ar fi mai bine să ocolim situaţiile limită încercând pe termen lung să ne menţinem pe linia de plutire făcând constant mici eforturi (de exemplu să ne spălăm pe dinţi după fiecare masă). Condiţia este deci să ne îngrijim câte puţin dar permanent (şi nu luăm aici în discuţie situaţiile de sporturi extreme în care ne dăm singuri la cap). Ăsta ar fi un mod de abordare raţional. Plăteşti poate până la final acelaşi preţ pentru sănătate dar într-un fel de rate sau leasing. Pierzi zilnic 10 minute cu gimnastica, 10 minute cu igiena şi 10 minute cu organizarea (bună pentru un psihic beton) sau nu faci nimic şi vei plăti „la scadenţe”cu aproximativ acelaşi preţ dar engros (cuantificabil în zile de repaus la domiciliu sau spital) atunci când te vei prăbuşi fizic sau psihic (pentru că s-au adunat ratele restante de care vorbeam). Aici nu trebuie să confundăm „darul” pe care îl sacrificăm din timpul liber pentru menţinerea sănătăţii cu dările pe care ni le ia statul din salariu pentru sănătate. Trebuie doar să recunoaştem ca statul este bine intenţionat. Probabil 99% din salariaţi ar prefera să plătească medicul atunci când au o problemă de sănătate decât să plătească statul lunar într-un mod „preventiv” iar mai departe statul să plătească medicul tot lunar şi tot „preventiv”. Un posibil refugiu din acest labirint întortocheat (buzunar cetăţean salariat-buget firmă-finanţe publice-buget de stat – buget sănătate –buget casă de asigurări de sănătate - buget unitate medicală – buzunar medic) ar fi să urmăm cu perseverenţă recomandările din rubrica „sfatul medicului” (dăm pagina următoare) sau să căutăm tot în aceeaşi fiţuică ceva oferte credibile de asigurări de sănătate privată.
Redacţia Săptămâna medicală
