Secole de-a rândul, HOMO SAPIENS şi-a hrănit puii la sân, la fel ca toate mamiferele.
Au fost, însă, cazuri în care laptele de mamă a lipsit, şi atunci a fost necesar ca acesta să fie înlocuit cu un alt lapte. Uneori, puiul a putut fi hrănit de către o doică, însă, de cele mai multe ori aceasta nu a fost de găsit, şi atunci a fost folosit laptele unei altei specii. Dar, acesta a provocat uneori mai mult rău decât ne-am fi aşteptat, în cele mai multe cazuri determinând alergii cu efect pe termen lung.
În acel moment, cercetările unor savanţi au determinat apariţia preparatelor de lapte adaptate, asemănatoare laptelui de mamă. Oamenii au crezut că au descoperit AMERICA, şi au renunţat, în mare măsură, la ancestralul obicei de a pune puiul la sân, hrănindu-l cu diversele produse de lapte, pe care firmele producătoare s-au întrecut să le fabrice.
În timp, au apărut alte efecte nedorite datorate acestei alimentaţii artificiale, şi atunci aceiaşi, sau poate alţi savanţi, au redescoperit laptele de mamă.
Laptele de mamă este superior oricărui alt lapte, fiind un aliment specific speciei, adecvat şi echilibrat necesităţilor nutriţionale ale copilului. Este la îndemână tot timpul, fiind cel mai simplu, economic si fiziologic mod de alimentaţie. Este un aliment “VIU”, proaspăt, tot timpul curat şi steril, neconţinând microbi. Nu necesită fierbere sau încălzire, nici căni, biberoane, foc, plită, aragaz, etc. Prin compoziţia sa, laptele de mamă este bine tolerat digestiv, oferă toate principiile necesare creşterii şi dezvoltării copilului. În plus, prin conţinutul de anticorpi, lizozim, hormoni, fermenţi, opsonine, conferă protecţie antiinfecţioasă, alergică, apărând copilul de îmbolnăviri, protejându-l împotriva bolilor infecţioase prin care mama a trecut până la momentul naşterii.
Laptele artificial nu oferă nici una din aceste protecţii.
Alăptarea creează o legătură mai profundă între copil şi mamă, cu satisfacţii emoţionale imense, mama simţind că dă din fiinţa sa, ceva ce nimeni altcineva nu poate da. Contactul vizual, auditiv, tactil şi olfactiv reciproc contribuie la dezvoltarea normală neuropsihică şi afectivă a copilului, reprezentând beneficii pe termen lung ale alăptării. Rezultatele imediate ale acesteia se văd în starea de nutriţie înfloritoare a copilului.
Acestea au fost câteva din numeroasele beneficii ale alimentaţiei naturale din partea copilului, dar chiar şi mama prezintă o serie de beneficii, restabilirea după naştere se face mai rapid, uterul normalizându-se ca volum în perioada alăptării postnatale. Alăptarea reprezintă o metoda contraceptivă fiziologică. De asemenea cancerul mamar se localizeza mai rar în sânii care au dat lapte.
În concluzie, alăptarea este un mijloc natural, selectat în milioane de ani, deci are garanţia unei formidabile experienţe practice.
Optim pentru sugar este ca suptul sa se facă “LA CERERE”, iar laptele de mamă sa fie singurul aliment primit de către acesta până la vârsta de 6 luni, urmând ca abia după această vârstă să se înceapă diversificarea alimentaţiei.
