si Raluca Manta Catalin Enachescu
Carcinomul bazocelular este cel mai frecvent întâlnit în patologia oncologică a tegumentului, fiind prezent în aproximativ 70% din totalitatea cancerelor cutanate. Prezintă o frecvenţă mai mare la vârstnici, în special la cei peste 60 de ani şi cu precădere la sexul masculin.
Cercetările ultimelor decade au adus date noi genetice şi terapeutice, care au permis mai buna cunoaştere a etiopatogeniei carcinoamelor cutanate, implicit a carcinomului bazocelular.
De asemenea, carcinomul bazocelular poate apărea la pacienţii cu anumite afecţiuni genetice, cel mai frecvent xeroderma pigmentosum, din cauza incapacităţii de a repara ADN-ul celulelor bazale.
Un studiu recent realizat de un grup de cercetători islandezi, publicat în revista ”Nature genetics”, anunţă descoperirea a două noi mutaţii genetice care conduc la apariţia carcinomului bazocelular, alături de alte trei variaţii genetice, cunoscute deja şi incriminate în etiopatogenia acestui tip de cancer cutanat.
Acestor direcţii de cercetare li se alătură şi cele de imunohistochimie, care aduc date importante privind aspectele normale şi patologice a pielii şi în special a cancerelor cutanate.
Deoarece diagnosticul clinic al carcinomului superficial nu este întotdeauna uşor de stabilit, dermatoscopia este indicată şi mai mult pentru diferenţierea acestuia de leziunile cutanate pigmentare şi nonpigmentare, după ce au fost tratate cu succes cu Imiquimod .
În diagnosticul diferenţial dintre carcinomul bazocelular pigmentat şi melanom, dermoscopia prezintă aceleaşi avantaje ca şi SIA-scopia (analiza intracutanată spectrofotometrică), aceasta din urmă fiind controversată, întrucât în cele două cancere tegumentare rezultatele sunt similare.
Şi în ceea ce priveşte tratamentul carcinomului bazocelular, cercetările nu stau pe loc. Pe lângă performanţa adusă terapiei chirurgicale şi radioterapiei, se prefigurează noi abordări de tratament.
Dintre acestea, aplicarea imiquimodului apare ca un nou posibil tratament în carcinomul bazocelular, dar nu poate fi şi nu trebuie comparat cu cel chirurgical sau cu alte modalităţi de tratament.
Prevalenţa neoplasmelor maligne, între care carcinomul bazocelular, creşte şi afectează în special indivizii cu vârste peste 60 de ani. Prevenirea lor prin limitarea expunerilor prelungite la radiaţiile solare şi ultravioletele B (UVB) sau administrarea de psoralen în asociere cu ultraviolete A (UVA) nu au încă dovada dezvoltării cancerului cutanat, ceea ce face să se propună noi cercetări în acest sens.
