Conf. Univ. Dr. Cosmin Roşca
Unele dintre cele mai frecvente simptome pentru care pacienții se prezintă în farmacie sunt simptomele de reflux gastro-esofagian. De obicei, acestea sunt descrise ca o senzație de arsură care se dezvoltă în spatele sternului și iradiază spre gât, însoțită uneori de regurgitare (acid sau alimente). Aceste simptome apar cel mai frecvent după mese, în timpul exercițiilor fizice sau în timp ce stau în decubit dorsal.
Rolul farmacistului în stabilirea corectă a diagnosticului
Uneori, interpretând informații din surse diverse, cum ar fi rețelele sociale, pacienții își stabilesc un autodiagnostic. Cu atât mai mult în acest caz, consilierea farmacistului este importantă pentru a spori acuratețea clinică a autodiagnosticului și a optimiza medicația.
Farmacistul are responsabilitatea de a îndruma persoanele cu simptome alarmante pentru evaluări medicale suplimentare, de a oferi sfaturi cu privire la stilul de viață şi principiile de autoîngrijire, de a selecta și recomanda adecvat medicamentele ce se pot elibera fără prescripție medicală, precum şi de a consilia pacientul dacă acesta revine cu o prescripție medicală.
Pentru început, pacientul este intervievat în legătură cu frecvența, natura și severitatea episoadelor de reflux Caracteristicile de alarmă care ar putea fi identificate în farmacie pe baza răspunsurilor pacientului includ simptome sugestive pentru dureri toracice de tip cardiac, dificultăți sau durere la înghițire, tuse bronșică recurentă, răgușeală, semne/simptome de sângerare gastrointestinală și pierdere progresivă neintenționată în greutate. Se cunoaşte faptul că, anumite medicamente pot predispune pacienții la reflux și pot precipita sau exacerba simptomele de reflux. Putem enumera aici majoritatea antiinflamatoarelor nesteroidiene, antibiotice, statine, bifosfonați, vitamina C, potasiu, fier, clomipramină, chinidină, anticolinergice, antidepresive triciclice, corticosteroizi (orali și inhalatori), nitroglicerine, aminofilină, benzodiazepine, warfarină, ciproteronă, etinilestradiol și blocante ale canalelor de calciu. Suspiciunea unei cauze medicamentoase a simptomelor de reflux ar trebui să fie un motiv pentru consultarea medicului prescriptor.
Consilierea pacientului cu privire la dietă şi stil de viață
Farmacistul oferă nu numai sfaturi privind administrarea medicației, ci şi sfaturi referitoare la modificarea dietei și a stilului de viață, pentru eliminarea simptomelor digestive descrise. Se recomandă consumul de alimente în cantitate mică, cu evitarea alimentelor bogate în grăsimi sau gătite prin prăjire, evitarea alcoolului, a alimentelor picante sau a ciocolatei, consumul de lichide între mese și evitarea consumului de alimente înainte de exerciții fizice sau de sumn şi renunțarea la fumat. Nu în ultimul rând, este recomandată pierderea în greutate la persoanele supraponderale sau obeze.
Stabilirea medicației şi a modului de administrare
Simptomele descrise anterior pot fi gestionate cu medicamente, unele fără prescripție medicală, pe care farmacistul le poate recomanda.
Pentru reducerea rapidă şi pe termen scurt a simptomelor pot fi recomandate antiacide (bicarbonat de sodiu, carbonat de calciu sau de magneziu, hidroxid de aluminiu sau de magneziu) sau alginați (alginatul de sodiu), frecvent formulat în combinații cu antiacide.
Antagoniştii receptorilor histaminici H2 (famotidina, cimetidina, nizatidina) inhibă atât secreția acidă bazală, cât și pe cea stimulată. În țara noastră, ca şi la nivelul UE, aceste medicamente necesită o prescripție medicală, în timp ce Food and Drug Administration, a U.S (FDA) a aprobat utilizarea fără prescripție medicală a cimetidinei și famotidinei pentru tratamentul arsurilor la stomac.
Inhibitorii pompei de protoni (IPP) inactivează ireversibil forma activă a pompei de protoni, suprimând secreția acidă bazală. În țara noastră, sunt autorizate ca medicamente OTC forme de pantoprazol 20 mg şi omeprazol 20 mg.
Farmaciștii pot juca un rol esențial în a-i ajuta pe pacienții care caută IPP fără prescripție medicală, punând întrebări deschise, cum ar fi ce alte medicamente eliberate pe bază de prescripție medicală sau OTC utilizează în prezent; cine le va utiliza (pentru a evalua vârsta și/sau sexul pacienților); ce simptome prezintă şi de cât timp sau dacă au încercat şi alte medicamente.
Comparativ cu antihistaminicele H2, IPP sunt mai eficiente pentru tratamentul pe termen scurt al simptomelor de reflux gastroesofagian, efectul clinic al IPP pe termen scurt durând până la 10 săptămâni. IPP produc o reducere a acidității mai puternică și mai durabilă (24 de ore față de 3-15 ore). În timp ce antiacidele sunt eficiente doar pentru ameliorarea simptomelor şi necesită doze zilnice multiple, IPP au o administrare convenabilă, de obicei o doză zilnic, ceea ce asigură aderența la tratament şi complianța pacienților. Se administrează înaintea mesei. Ameliorarea simptomelor cu IPP este rapidă (debutul acțiunii este de ~1,5 ore după administrare, şi este semnificativ clinic după 1-3 zile).
Metabolismul IPP și interacțiunile medicamentoase
IPP sunt metabolizate rapid în ficat. IPP prezintă, de asemenea, excreție renală și biliară. Insuficiența hepatică crește semnificativ timpul de înjumătățire al IPP și poate necesita monitorizare suplimentară. Riscurile potențiale asociate cu utilizarea pe termen lung a IPP includ boli renale, demență, fracturi osoase, infarct miocardic, infecții enterice, deficit de micronutrienți și malignitate gastrointestinală.
Ținând cont de acestea, IPP pot fi administrați fără prescripție medicală pentru tratamentul pe termen scurt al simptomelor bolii de reflux doar la adulţi, iar tratamentul nu trebuie să depăşească 4 săptămâni fără recomandarea unui medic.
Concluzii
Farmaciștii pot ghida pacientul pentru gestionarea simptomelor de reflux gastro-esofagian prin confirmarea diagnosticului, selectarea tratamentului optim fără prescripție medicală, îndrumarea pacienților cu simptome de alarmă către medic și educarea pacienților cu privire la stilul de viață şi utilizarea corectă a medicamentelor.
