Dr. Adrian Neculai
Rujeola este o boală extrem de contagioasă, a cărei prevenție depinde în principal de vaccinare. Scăderea îngrijorătoare a acoperirii vaccinale favorizează reapariția epidemiilor. Evoluția bolii cuprinde perioada de incubație, faza pre-eruptivă, caracterizată prin febră înaltă, tuse, conjunctivită și coriză, urmată de enantem și de erupția maculo-papulară cu debut retroauricular și extindere descendentă. Diagnosticul diferențial este esențial pentru distingerea rujeolei de alte boli eruptive contagioase.
Rujeola, boala înalt contagioasă caracterizată prin febră ridicată, exantem (erupție sau o inflamație care apare pe mucoase, cum ar fi interiorul gurii, al gâtului sau al altor cavități), tuse și conjunctivită nu mai reprezintă o noutate. Deși metodele de prevenție sunt foarte bine cunoscute, rata îngrijorătoare de acoperire vaccinală duce la apariția tot mai frecventă a epidemiilor. Pentru a putea minimiza incidența cazurilor de rujeolă trebuie să avem în vedere diferitele stadii care caracterizează această patologie:
1. Incubația: debutul tăcut al infecției
Perioada de incubație are o durată medie de 10-14 zile (în cazuri extreme putând dura între 6-21 de zile) și NU este descrisă de un tablou clinic.
2. Faza pre-eruptivă: febră, tuse și triplu catar
Perioada pre-eruptivă are o durată mai scurtă, de numai 2-4 zile și este descrisă de triplul catar: ocular, nazal și traheobronșic (Inflamație acută sau cronică a mucoasei). În această perioadă febra poate atinge valori de până la 40-40,5°C. În plus, pacientul dezvoltă o tuse seacă persistentă cu caracter iritativ. Catarul ocular presupune o conjunctivită cu fotofobie și edem palpebral, iar cel nazal este descris prin coriză (guturai).
3. Enantemul: semnul premergător erupției
Enantemul (erupție care afectează mucoasele) este vizibil cu până la 3 zile înaintea apariției exantemului (erupție care afectează tegumentul), reprezentat de leziuni albicioase de dimensiuni mici pe un fond eritematos, vizibil în dreptul molarilor inferiori. Acest enantem dispare în mod frecvent odată cu debutul fazei eruptive (rash-ului).
4. Faza eruptivă: extinderea progresivă
a rash-ului
Faza eruptivă sau rash-ul maculo-papulo-eritematos cu traiect descendent, apare la 14 zile de la un contact infectant. De la nivel retroauricular, erupția progresează către față și gât, extinzând-se ulterior spre trunchi și membre. Elementele eruptive pot conflua și sunt prezente și la digito-presiune. După o perioadă de aproximativ 5-6 zile, erupția trece printr-o etapă de hiperpigmentare sau discretă descuamare.
Diagnosticul diferențial joacă un rol deosebit de important întrucât poate identifica alte boli eruptive cu potential contagios.
Rubeola (pojărelul) se caracterizează prin simptome generale mai ușoare comparativ cu rujeola. Un element distinctiv important este prezența adenopatiilor (ganglionilor limfatici măriți), în special în regiunea retroauriculară sau occipitală. Erupția cutanată este de obicei mai puțin extinsă și dispare într-un interval mai scurt decât în cazul rujeolei.
Roseola infantum (exantemul subit) apare predominant la sugari și copiii mici. Boala debutează prin febră ridicată, care se remite brusc, iar imediat după scăderea temperaturii apare o erupție maculopapulară caracteristică.
Eritemul infecțios se remarcă prin apariția unei erupții faciale intense, descrisă frecvent ca aspect de „obraji pălmuiți” (Boala obrajilor pălmuiți). Ulterior, erupția se extinde pe trunchi și membre, unde capătă un aspect reticulat, asemănător unei rețele fine.
Infecțiile cu adenovirusuri și enterovirusuri pot determina conjunctivită și erupții maculopapulare, fiind uneori asociate cu sindromul febrei faringoconjunctivale. Cu toate acestea, ele rareori reproduc evoluția tipică a rujeolei, caracterizată prin extinderea progresivă a erupției de la nivelul capului către restul corpului.
Dengue poate intra în diagnosticul diferențial al rujeolei prin prezența febrei și a erupției cutanate, însă de regulă nu se asociază cu rinoree și conjunctivită. În schimb, pacienții prezintă frecvent dureri musculare și articulare intense („febra oaselor rupte”), cefalee marcată și o erupție cutanată cu evoluție caracteristică, care apare adesea după remiterea febrei.
Mononucleoza infecțioasă determinată de virusul Epstein–Barr (EBV) se manifestă prin faringită accentuată, adenopatii generalizate și, frecvent, hepatosplenomegalie. Un element sugestiv este apariția unei erupții cutanate după administrarea eronată de ampicilină, situație întâlnită relativ frecvent la pacienții cu această infecție la care etiologia este confundată cu cea streptococică.
