Bolile cardiovasculare reprezintă la ora actuală principala cauză de mortalitate la nivel mondial, devansând accidentele rutiere sau bolile oncologice. Date provenind de la sfârșitul anului 2008 plasează România în grupul țărilor europene cu cea mai mare incidență a bolii cardiace ischemice sau a bolilor cerebro-vasculare. Pentru a avea o imagine mai clară, menţionăm că 49% dintre bărbații și 32% dintre femeile care au trecut de vârsta de 40 de ani sunt diagnosticați cu una dintre formele cardiopatiei ischemice: angina de efort, angina de repaus sau chiar infarctul miocardic acut.
Fumatul, alimentația nesănătoasă - care are ca urmare firească obezitatea și creșterea nivelurilor sangvine ale colesterolului și trigliceridelor, creșterea incidenței diabetului zaharat în rândul populației -, stresul vieții cotidiene, sunt factori de risc care ar trebui diagnosticați și combătuți, realizând astfel o prevenție primară a bolilor cardiovasculare.
Pentru aceasta, toate persoanele supuse acestor factori ar trebui să se prezinte anual la medicul cardiolog pentru a efectua un control de rutină, constând în analize de laborator (hemoleucogramă, glicemie, colesterol total, LDL colesterol, HDL colesterol, trigliceride, uree, creatinină), alături de electrocardiograma de repaus. Prin identificarea din timp a unor valori crescute ale glucozei sau colesterolului sau a unor modificări EKG sugestive pentru ischemie se poate evita instalarea unei boli coronariene. Toate aceste metode de screening, aplicate chiar și la pacienții tineri, se realizează în cabinetele de cardiologie din Hyperclinicile MedLife, unde, în colaborare cu colegii de la medicina muncii, încercăm să diagnosticăm și să corectăm bolile cardiovasculare la debut.
Pacienții la care boala ischemică s-a instalat deja și la care au apărut primele simptome sunt internați în secția de cardiologie din cadrul Life Memorial Hospital, pentru a li se efectua o serie de teste care să pună diagnosticul de certitudine. Aceste teste sunt reprezentate de analize specifice de laborator (CK, CK-MB, troponina T), examenul electrocardiografic și ecocardiografic. Nu de puține ori, electrocardiograma efectuată în cadrul unui control de rutină nu prezintă modificări specifice ischemiei miocardice, caz în care trebuie să recurgem la probe de provocare. În Spitalul Life Memorial se efectuează pentru pacienții internați testul electrocardiografic de efort – care constă în monitorizarea continuă EKG a pacientului în timp ce acesta desfășoară un efort controlat: alergare pe bandă. Pentru pacienții mai în vârstă sau cu unele dizabilități care nu pot efectua aceste teste, se realizează testul ecografic de stres cu substanțe medicamentoase (Dobutamină), după a căror administrare creşte frecvența de bătăi a inimii, simulând un test de efort.
Dacă la aceste teste rezultatele au fost pozitive, adică pe electrocardiogramă sau ecografie au apărut modificări sugestive pentru ischemie, pasul următor este reprezentat de coronarografie. Aceasta este o metodă invazivă, realizată prin administrarea unei substanțe de contrast la nivelul arterelor coronare, ceea ce duce la vizualizarea stenozelor.
În funcție de rezultatul coronarografiei, pacienții pot avea trei opțiuni terapeutice:
- tratamentul medicamentos, cu substanțe care să producă dilatarea coronarelor, să scadă colesterolul și să prevină apariția cheagurilor de sânge;
- tratamentul intervențional, care se poate realiza în același timp cu coronarografia și constă în dilatarea stenozelor vizualizate;
- tratamentul chirurgical, care constă în by-passul aorto-coronarian;
Alături de boala ischemică, bolile valvulare, reumatismale sau degenerative, afectează o mare parte a populației. Greutatea în respirație, inițial la efort și ulterior și în repaus, edemele la nivelul membrelor inferioare, accidentele embolice periferice sau cerebrale, sincopele la efort sau sufluri, descoperite întâmplător de medicii de familie în cadrul unor controale de rutină, reprezintă simptome care trebuie să aducă pacientul la cardiolog.
Examenul clinic amănunțit, electrocardiograma, radiografia cord-pulmon și ecocardiografia (transtoracică sau transesofagiană) pun diagnosticul de certitudine și stadializează boala conform standardelor internaționale în vigoare, în vederea stabilirii cu maximă acuratețe a indicației chirurgicale și momentului operator. De asemenea, cardiologul are un rol esențial în monitorizarea ulterioară, după intervenția chirurgicală a parametrilor protezelor implantate, pentru a putea surprinde la timp eventualele complicații care pot apărea: colmatarea protezelor prin depunerea de trombi la nivelul acestora sau desprinderea acestora prin apariția unui proces de endocardită infecțioasă.
Hipertensiunea arterială (primară sau secundară) reprezintă o altă entitate a cărei frecvență are o creștere îngrijorătoare în țara noastră. Având transmitere genetică, această boală apare și la pacienți tineri care se confruntă cu valori crescute ale tensiunii arteriale - inițial în situații de oboseală sau stres și, ulterior, în mod continuu. Primul semnal de alarmă este reprezentat de durerile de cap care apar îndeosebi dimineața, la trezire, însă nu de puține ori pacienții sunt total asimptomatici.
Pe de altă parte, la multe persoane, tensiunea arterială oscilează de la valori foarte mari, la valori apropiate de normal. De aceea, este necesară monitorizarea Holter a tensiunii arteriale timp de 24 ore, pentru a putea recomanda un tratament individual pentru fiecare pacient în parte. Rolul medicului cardiolog în această situație este deosebit de important, acesta trebuind să colaboreze permanent și să învețe pacientul să-și recunoască singur momentele de hipo sau hipertensiune, să-și monitorizeze corect valorile tensionale și să-și ajusteze medicația corespunzător.
Alte patologii care aduc pacientul în secția de cardiologie sunt tulburările de ritm sau conducere, reprezentate cel mai frecvent de tahicardie sau fibrilație atrială, extrasistole ventriculare sau, dimpotrivă, de blocuri atrio-ventriculare sau pauze sinusale. Atât într-o situație cât și în cealaltă, monitorizarea EKG la domiciliu (Holter) sau direct în spital conduce la diagnosticarea corectă a unor palpitații cu caracter regulat sau neregulat ori a unor amețeli care pot ajunge până la lipotimie.
În ceea ce privește fibrilația atrială, tulburare de ritm întâlnită cu mare frecvență după vârsta de 60 de ani, se impune inițial excluderea existenței trombilor intraatriali (ecografie transesofagiană), urmată de administrarea intravenoasă de antiaritmice, care să restabilească ritmul sinusal. Dacă însă aritmiile nu răspund la tratamentul medicamentos, pasul următor este reprezentat de studiul electrofiziologic, care creează o hartă electrică a inimii, decelând triggerul electric care stă la baza apariției tulburării de ritm și eliminându-l prin ablație electrică.
Bolile vaselor (artere sau vene) sunt diagnosticate cu mare acuratețe prin ecografia Doppler, care poate pune în evidență atât existența unei arteriopatii, cât și a unei tromboflebite. Screeningul Doppler al arterelor carotide decelează din timp apariția plăcilor de colesterol depuse la nivelul pereților arteriali, plăci care, prin desprindere, migrează în circulație, putând determina accidente vasculare cerebrale cu efecte dramatice pe termen lung.
Durerile la nivelul membrelor inferioare care apar inițial la mers și ulterior și în repaus sunt primele semne ale unei arterite de cauză aterosclerotică sau diabetică, boli confirmate numai prin ecografie Doppler arterial sau arteriografie. De asemenea, durerile de la nivelul gambelor sau coapselor asociate cu mărirea de volum a acestora, cu semne de inflamație (roșeață, creșterea temperaturii locale) anunță instalarea unei tromboflebite, diagnostic confirmat tot prin ecografie Doppler venos. Fiecare dintre aceste entități, odată diagnosticate, trebuie tratate de urgență, medicamentos (anticoagulante, antiagregante, vasodilatatoare) sau chirurgical (by-pass arterial, eradicarea varicelor).
Printr-o abordare modernă de care beneficiază nou-născuții din Spitalul Life Memorial, aceștia sunt examinaţi, alături de medicii neo-natologi, și de medicul cardiolog.
Ecocardiografia pe care o efectuăm de rutină în primele zile de la naștere aduce informații esențiale despre posibilele defecte congenitale cardiace (defectele septale atriale sau ventriculare, persistența canalului arterial, stenoza pulmonară sau chiar defectele severe, amenințătoare de viață) care, nu de puține ori, nu pot fi puse în evidență de ecografia fetală. Diagnosticarea acestora oferă pediatrilor și părinților explicații pentru o creștere mai lentă, infecții respiratorii mai frecvente și mai rezistente la tratament.
Ulterior, sugarii sunt reevaluați la intervale stricte de timp, pentru a surprinde eventuala închidere spontană a defectelor sau, dimpotrivă, momentul optim pentru a se realiza repararea intervențională sau chirurgicală a acestora.
