Dr. Daniela Cioplean
Este o întrebare care, la un moment dat, atunci când eşti părinte, apare oricum.
Afectarea vederii poate deveni un handicap major în integrarea socială şi profesională şi, de aceea, este bine să ştim următoarele:
Vederea se dezvoltă şi evoluează minut cu minut din primele clipe ale existenţei noastre, iar pentru ca acest lucru să se întâmple la parametri normali trebuie îndeplinite câteva condiţii esenţiale :
- o structură anatomică normală a ochilor,
- poziţie paralelă a acestora,
- mişcări normale şi paralele,
- un sistem nervos dezvoltat normal.
Orice eveniment intranatal, perinatal, genetic sau accidental care perturbă condiţiile menţionate în primele luni de dezvoltare a copilului poate compromite vederea unuia sau a ambilor ochi.
Întrebarea firească pe care şi-o pune oricare părinte este “când ar fi cel mai oportun să-i fac copilului un control oftalmologic ?”
Copiii născuţi prematur, cu greutate mică, cu scor APGAR mic, precum şi copiii proveniţi din sarcini gemelare şi multiple sunt predispuşi la afecţiuni oftalmologice.
Consultul oftalmologic PRECOCE (chiar în maternitate) şi tratamentul făcut de medicul specialist oftalmopediatru la un prematur îi poate salva vederea în cazul retinopatiei de prematuritate.
Care sunt semnele în prezenţa cărora părintele trebuie să ajungă cu bebeluşul URGENT la oftalmologul pediatru, dacă le observă?
1. pupila albă sau orice opacitate (albeaţă), 2. pleoapa căzută – ochiul nu se deschide, 3. orice asimetrie de aspect a ochilor: o cornee mai mare, un ochi mai mic sau mai proeminent decât celălalt, pupile inegale, lăcrimare inegală, 4. ochii “jucăuşi”- mişcări oscilatorii ale ochilor, 5. roşeaţă , prezenţa secreţiei abundente, 6. ochii încrucişaţi permanent.
Mulţi părinţi consideră că strabismul la bebeluş (un ochi care “fuge”) este fiziologic, adică normal. Nu este real. Strabismul fiziologic dispare în general până la vârsta de 6 luni şi este de regulă divergent (ochiul sau ochii “fug” spre exterior). Orice strabism evident prezent după vârsta de 6 luni trebuie examinat de medicul specialist.
Alte erori: “examenul oftalmologic se face după 3 ani, pentru că până atunci nu colaborează”. În realitate, un copil pate fi examinat şi evaluat oftalmologic în orice clipă a existenţei lui, încă din prima zi.
Copiii care provin din familii cu probleme oftalmologice trebuie de asemenea examinaţi în PRIMUL AN DE VIAŢĂ, în special dacă au existat afecţiuni oftalmologice congenitale şi genetice.
În familiile unde există purtători de ochelari permanenţi, cu sau fără istoric de strabism, dar mai ales unde există membri ai familiei cu “ochi leneş”(ambliopie), copilul trebuie examinat ÎNAINTE DE VÂRSTA DE 2 ANI.
Chiar dacă totul pare să fie normal până la 2-3 ani, iar după aceasta vârstă copilul pare să aibă probleme fie de vedere, fie de poziţie a ochilor sau alte semne şi simptome apărute oarecum pe parcurs, trebuie examinat cât mai RAPID după apariţia lor.
În mod normal, orice copil ar trebui examinat din punct de vedere oftalmologic cel puţin o dată ÎNAINTE DE VÂRSTA DE 3 ANI (şi nu după) sau, în cel mai rău caz, înainte de vârsta de 5 ani sau măcar supus unui screening, lucru pe care l-ar putea face chiar medicul de familie.
În lipsa unor programe naţionale de depistare şi prevenire a afecţiunilor oftalmologice la copil, singurele speranţe rămân: părintele responsabil, medicul de familie şi pediatru, precum şi publicaţiile cu ţinută, care ne ajută pe noi, specialiştii, să comunicăm direct cu cei interesaţi.
