Dr. Daniela Cioplean
Primele săptămâni de viață ale nou-născutului reprezintă perioada esențială și unică pentru detectarea și tratarea anumitor afecțiuni oftalmologice cu care copilul se naște sau care debutează în primele săptămâni de viață și care pot fi moștenite sau nu.
În protocolul de examinare al nou născutului intră și observarea reflexului roșu retinian, examinare simplă și ușoară, pe care de regulă ar trebui să o facă medicul neonatolog pentru a detecta orice diferență între cele două pupile. În epoca smartphone această examinare ar putea deveni foarte simplă pentru că, eliminând setarea camerei foto de anihilare a reflexului roșu pupilar și efectuând o poză clară, în lumină slabă, din față a ochilor bebelușului, există foarte multe șanse ca inclusiv părinții să poată detecta anomalii care pot compromite definitiv vederea copilului dacă nu sunt tratate foarte, foarte devreme.
Examinarea se face în mod tradițional cu un oftalmolscop direct, de la o distanță de aproximativ 50-70 cm, iluminând concomitent cele două pupile. Atunci când cele două pupile nu sunt identice, rotunde și roșii la examinare (sau în fotografie), acel copil trebuie îndrumat către medicul oftalmopediatru.
Din nefericire, multe afecțiuni care ar fi putut fi tratate la timp ajung târziu la oftalmopediatru din mai multe motive: testarea reflexului roșu nu se face în maternitate și problema scapă examinării, părinții observă asimetrii dar medicul de familie nu îi îndrumă către medicul oftalmopediatru pe principiul că este prea mic sau se consideră, în mod fals că aceste asimetrii, oricare ar fi ele, sunt normale la copilul mic și că se vor «corecta».
Ce detectează reflexul roșu retinian?
În primul rând, orice obstacol care împiedică lumina să treacă prin pupilă:
Cataracta congenitală - opacifirea cristalinului care poate fi la un singur ochi dar și la amândoi. Prezența acestei opacități împiedică trecerea luminii și pupila respectivă nu se va lumina. Testul poate detecta opacități discrete spre deosebire de simpla observație în care pupila este albă, cenușie sau gri și care detectează doar anumite cataracte, foarte avansate.
Persistența vitrosului primitiv - persistența vascularizației fetale la nivelul ochiului este o anomalie de dezvoltare a ochiului care atunci când este unilaterală face ca ochiul să rămână mai mic și, în general, nefuncțional dacă problema nu este eliminată chirurgical în primele 3 luni de viață, exact ca și în cazul cataractei congenitale.
Retinoblastomul – cea mai amenințătoare tumoră oculară a copilului mic. Poate fi prezent la naștere sau se poate dezvolta în primii doi ani de viață. Pupila este albă, cenușie și se observă cu ușurință în fotografii. În trecut, o mare parte din acești copii decedau și din păcate, întârzierea tratamentului poate duce la aceleași consecințe dezastruoase și în prezent. Metodele moderne de tratament fac posibilă salvarea acestor copii și acestor ochi în proporție de 90% dacă tumora este depistată precoce.
Opacitățile corneene - corneea reprezintă partea lucioasă și transparentă a ochiului, cea care acoperă irisul. Unii copii se nasc cu acest segment al ochiului opac parțial sau în întregime. Efectul opacifierii este același: dacă lumina nu trece și ochiul nu poate recepționa o imagine clară, el nu se va dezvolta. Este vital ca obstacolul să fie eliminat în primele luni de viață.
Glaucomul congenital - nu este prezent neapărat la naștere dar se poate dezvolta periculos și rapid în primele săptămâni de viață. Atunci când un ochi pare mai mare decât celălalt, sau amândoi sunt exagerat de mari iar copilul este deranjat de lumină și lăcrimează excesiv, îndrumarea către medicul oftalmopediatru este esențială. Glaucomul congenital se operează cu rezultate bune NUMAI dacă este diagnosticat și tratat precoce.
Evident, există și alte afecțiuni oftalmologice care pot afecta vederea nou-născutului.
Retinopatia de prematuritate (ROP) este una dintre cele mai grave dintre ele, dar din fericire, copiii prematuri sunt monitorizați încă de la naștere în țara noastră și există medici oftalmopediatri specializați care identifică și tratează la timp această boală, care netratată la timp (uneori este vorba de ORE!) duce la orbire.
O altă urgență care trebuie menționată este dacriocelul / dacriocistocelul – blocarea sacului lacrimal care se poate infecta și complica rapid – dacriocistita acută (se observă ca o umflătură la baza nasului care crește și se înroșește în vecinătatea ochiului afectat). Trebuie drenat urgent. În majoritatea situațiilor, simplu sondaj care poate fi făcut și în maternitate, rezolvă în câteva minute situația, evitând un șir de complicații și posibila extindere a infecției către creier sau alte zone ale feței.
