La nivel național și internațional există o recunoaștere din ce în ce mai mare a importanței identificării, documentării și raportării cazurilor de copii abuzați. Atât Organizația Mondială a Sănătății (OMS) cât și Fondul Națiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) recunosc importanța subiectului la nivel de sănătate publică. Un raport OMS din 2017 arată că unul din patru adulți abuzează fizic un copil. Abuzului emoțional sunt supuși 36% din copii și neglijența afectează 16% dintre aceștia.
Situaţia copiilor diferă de la țară la țară. Modelul cultural, factorii sociali, adresabilitatea la reţeaua sanitară şi educaţională sunt indicatorii de sănătate ai populaţiei infantile.
Definiții
Abuzul, medical vorbind, este o acțiune sau inacțiune orientată asupra copilului, afectându-i sănătatea fizico-psihică cu consecințe negative temporare sau definitive.
Abuzul, din punct de vedere juridic, reprezintă o încălcare a normelor legale care apără regulile de conviețuire socială. Regulile asigură creșterea și dezvoltarea normală a copilului din punct de vedere bio-psiho-social.
Formele de abuz
- Abuzul fizic: vătămare intențională (echimoze, traumatisme/fracturi, arsuri ...)
- Neglijarea: lipsa unui ajutor fizic, medical, a unei supravegheri, a afectivității, a stimulării.
- Abuzul emoțional: ostilitatea, lipsa atenției, cazurile de abandon, cerințe improprii.
- Abuzul sexual: penetrativ, nonpenetrativ, intrafamilial, extrafamilial, la fete și la băieți.
Formele de abuz pot să se includă reciproc, astfel încât abuzul sexual să-l conţină şi pe cel fizic/emoţional, în vreme ce abuzul fizic să-l conţină şi pe cel emoţional sau neglijarea.
Abuzatorul
Abuzul asupra copilului presupune existența unor relații prin care abuzatorul deține controlul sau poate influența/manipula acțiunile copilului. Abuzatorul poate fi cineva cunoscut, din familie/școală/vecini, sau persoane străine. În contextul realizării acestor relații, voit și conștient, integritatea, dezvoltarea, sănătatea sau viața copilului sunt puse în pericol.
Datorită diagnosticului dificil - prin lipsa semnelor obiective - și al prognosticului sever este importantă, în practica curentă, identificarea și urmărirea semnelor de neglijare și abuz emoțional.
Ca medici de familie, fie că lucrăm în urban fie în rural, pentru că ne cunoaștem micuții pacienți și familiile lor putem să identificăm atât indicatorii persoanei care neglijează/abuzează copilul cât si indicatorii copilului neglijat/abuzat.
Indicatori ai persoanei care neglijează copilul
- Lasă copilul singur acasă perioade lungi de timp (o săptămână sau mai mult, din motive neîntemeiate)
- Lasă copilul cu alţi copii mai mici de care el trebuie să aibă grijă
- Impune copilului să muncească utilizând instrumente/unelte ce ar putea deveni la un moment dat periculoase
- Expune copilul la pericol (de orice natură)
- Nu ştie unde este copilul (perioade relativ lungi de timp – o zi întreagă sau mai mult)
- Consum de alcool sau droguri
- Dezorganizat, viaţă de familie tensionată
- Dezinters faţă de copil, răceală afectivă, relaţionare distantă
- E izolat de prieteni, rude sau vecini; lipsa abilităţilor sociale
- Boli cronice (organice, dar mai ales psihiatrice)
- Istoric de neglijare (în familia sa de origine)
- Lipsa motivaţiei pentru activitate, letargie
- Nu îi oferă copilului îngrijire medicală adecvată (fară să îl ducă la medic când acesta are nevoie, îl tratează cum consideră el de cuviinţă sau nu îl tratează de loc)
- Ţine copilul acasă fară un motiv întemeiat
- Dezinteres faţă de activitatea şcolară a copilului (nu participă la şedinţe)
Indicatori ai neglijării copilului
Indicatori fizici
- Foame permanentă
- Aspect exterior neîngrijit, murdar, nepotrivit condiţiilor de vreme. Igienă personală neadecvată.
- Adesea obosit, fără energie
- Lipsă de supraveghere în activităţi periculoase
Indicatori comportamentali
- Cerşeşte, fură mancare
- Oboseală constantă, este tăcut, adesea adoarme
- Întârzie frecvent la şcoală sau absentează
- Distruge lucruri
- Abandon şcolar
- Emancipare timpurie (la adolescenţi)
- Consum de alcool sau droguri
- Comportament sexual neadecvat
Indicatori ai persoanei care abuzează emoţional copilul
- Tratează copiii în mod diferenţiat
- Acuză copilul pe nedrept
- Pune copilului porecle
- Este rece şi distant
- Nu îşi exprimă emoţiile în relaţia cu copilul
- Nu manifestă afecțiune faţă de copil
- Ignoră problemele copilului (nu le cunoaşte dar nici nu se arată dispus să le afle)
- Se poate observa atitudinea abuzatorului emoțional în relația cu copilul: rejetarea, ignorarea, terorizarea, exploatarea, izolarea, coruperea copilului, aşteptări abuzive (ce depăşesc aptitudinile sau capacităţile de înţelegere ale copilului), etichetarea, blamarea, acuzarea, ameninţarea, critica ofensatoare, sarcasmul muşcător, invalidarea, dominarea, minimalizarea copilului.
Indicatori ai abuzului emoţional la copii
Indicatori fizici
- Probleme de vorbire
- Întârzieri în dezvoltarea fizică
- Diferite somatizări, aparent fară o motivaţie medicală evidentă (astm, alergii severe, ulcer, etc.)
- Existenţa dorinţei de a-şi pune capăt zilelor
- Tentative de suicid
Indicatori comportamentali
- Obiceiuri neobişnuite (îşi suge degetul, muşcă)
- Probleme de comportament (distructiv, antisocial)
- Compliant, pasiv sau din contră agresiv, comandă lucruri
- Torturează animalele
- Este un ,,mic adult" sau se comportă ca un copil mai mic decât el
- Acte de delincvenţă
Repere legislative utile
- Convenția asupra Drepturilor Copilului adoptată de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989. Convenția a fost asumată și de România prin adoptarea Legii nr. 18/1990 pentru ratificarea Convenției cu privire la drepturile copilului (publicată în Monitorul Oficial nr. 314 din 13 iunie 2001)
- Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23 iunie 2004)
- Hotărârea de Guvern nr. 49 din 19 ianuarie 2011 - Metodologia-cadru privind prevenirea și intervenția în echipă multidisciplinară și în rețea în situațiile de violență asupra copilului și de violență în familie
- Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.