Dr. Miruna Nicolae
Este o afecţiune neinflamatorie a ochiului, în care forma de dom, normală, a corneei se modifică în con, În acelaşi timp, corneea se subţiază inducând astigmatism important şi concomitent scăderea vederii.
Corneea este primul strat transparent al ochiului responsabil pentru refracţia celei mai mari părţi din lumina care pătrunde în ochi. Astfel modificările ei afectează sever modul în care vedem lumea, iar activităţile uzuale, cum ar fi cititul, condusul sau privitul la televizor le efectuam cu dificultate.
Cauzele keratoconusului nu sunt încă pe deplin elucidate, în ciuda unei bogate experienţe legate de această afecţiune. Există mai multe teorii: genetică, afecţiune degenerativă sau maladie secundară altor procese patologie. Trebuie luate în consideraţie şi influenţele ereditare, aproximativ 13 % din pacienţi mai au şi alţi membri în familie care suferă de aceeaşi boală.
afectează ambele sexe. Debutul este caracteristic la sfârşitul adolescenţei, dar poate fi şi după 25 de ani. Boala poate progresa 10–20 de ani, apoi fie încetineşte în evoluţie, fie se stabilizează. Cel mai frecvent este bilaterală, fiecare ochi poate evolua în mod diferit.
În stadiile incipiente apare o uşoară “ceaţă”, distorsiuni vizuale, creşterea sensibilităţii la lumină, dificultăţi la citit şi întuneric. Topografia corneană, metodă modernă de investigare, permite diagnosticul afecţiunii în stadii infraclinice.
Când este diagnosticat precoce, keratoconusul se poate corecta cu ochelari (lentile cilindrice) sau cu lentile de contact obişnuite (suple), fiind însă necesară schimbarea frecventă a corecţiei din cauza modificării astigmatismului, indus. Totuşi, lentilele de contact rigide, sunt opţiunea principală pentru îmbunătăţirea acuităţii vizuale la pacienţii cu keratoconus. Fiind rigide, aceste lentile speciale maschează neregularităţile corneei. O altă soluţie terapeutică ar fi implantarea unor “inserturi” din material plastic, Intacts , care remodelează şi întăresc corneea, eliminându-i în acelaşi timp şi neregularităţile, astfel contribuind la creşterea acuităţii vizuale.
În stadiile avansate, pacientul resimte o înceţoşare bruscă a vederii, care se remite după săptămâni sau luni. Această stare poartă numele de “hidrops acut”, care este produs prin infuzia bruscă de fluid la nivelul corneei. Tot în stadiile avansate apar cicatrice corneene superficiale care produc o importantă scădere de vedere. Tratamentul în aceste situaţii, când corneea este extrem de subţire sau vederea este sub nevoile uzuale ale individului, este transplantul de cornee . Aproximativ 20-25 % dintre pacienţii cu keratoconus ajung în final la acest transplant. Este foarte importantă prezentarea la medicul oftalmolog cât mai devreme, îndată ce pacientul simte că s-au produs modificari, pentru diagnosticarea cât mai precoce a bolii şi tratamentului ei corespunzător.
