As. Univ. Dr. Alina Andreea Tischer
Amețeala este unul dintre cele mai frecvente simptome în practica medicală. Este vagă, dificil de definit și, de multe ori, subestimată. Și totuși, datele epidemiologice arată că până la 30% din populație experimentează amețeală de-a lungul vieții, iar la persoanele vârstnice prevalența depășește 50%. În ambulator, amețeala se află constant în topul motivelor de prezentare. Dar problema nu este doar frecvența - ci impactul. Amețeala nu este doar un disconfort. Este asociată cu un risc de cădere de 2 până la 3 ori mai mare, cu pierderea independenței funcționale, cu anxietate, depresie și, implicit, cu o creștere semnificativă a costurilor sistemului de sănătate. Și, în mod paradoxal, în ciuda acestei poveri, diagnosticul rămâne adesea imprecis.
Să revenim la un pacient tipic. Un pacient de 65 de ani se prezintă pentru instabilitate progresivă. Nu descrie vertij rotator. Nu are episoade acute. Dar spune un lucru esențial: „când merg, parcă imaginea sare”. Această descriere - oscilopsia - este un semn cheie. În acest context, ne orientăm către o vestibulopatie bilaterală. Aceasta este o afecțiune caracterizată prin deficit bilateral al reflexului vestibulo-ocular, reflex esențial pentru stabilizarea imaginii pe retină în timpul mișcărilor capului. În mod normal, când capul se mișcă, ochii compensează automat pentru a menține imaginea stabilă. În absența acestui reflex, pacientul percepe mediul ca fiind instabil - apare oscilopsia.
Clinic, vestibulopatia bilaterală nu se manifestă prin vertij intens, ci printr-un tablou diferit:
• instabilitate la mers;
• agravare în întuneric sau pe teren denivelat;
• și dificultate în menținerea echilibrului atunci când inputul vizual este redus.
Simptomele sunt minime în repaus - ceea ce face diagnosticul și mai dificil. Diagnosticul se bazează pe evaluarea funcției vestibulare.
În aproximativ 75% din cazuri, cauza rămâne necunoscută.
Această proporție ridicată subliniază limitele actuale ale cunoașterii.
Cauzele
Printre cauzele identificate se numără: expunerea la substanțe ototoxice, în special aminoglicozidele (antibiotice cu acțiune bactericidă rapidă), boala Ménière bilaterală (afectarea ambelor urechi interne prin acumularea excesivă de lichid în labirint), infecțiile sistemului nervos central, afecțiunile autoimmune și bolile neurodegenerative.
Tratament
Pacienții ajung frecvent la multiple consultații, efectuează investigații costisitoare și primesc tratamente simptomatice fără rezultat.
Reabilitarea vestibulară este elementul central al tratamentului. Aceasta implică exerciții care stimulează neuroplasticitatea, favorizează substituția senzorială și îmbunătățesc controlul postural. Important este că aceste exerciții trebuie efectuate zilnic și pe termen lung - uneori toată viața.
Privind spre viitor, există perspective promițătoare.
Implanturile vestibulare sunt în curs de dezvoltare și ar putea oferi o soluție pentru cazurile severe. În paralel, progresele în genetică și în metodele de diagnostic precoce ar putea permite identificarea pacienților în stadii incipiente.
Concluzie
Amețeala nu este un simptom banal, iar poate cel mai important mesaj este acesta:
• nu toate amețelile sunt vertij;
• nu toate amețelile sunt benigne;
• uneori, ceea ce pare un simptom minor ascunde o patologie majoră
