Conf. Univ. Dr. Alina Ormenisan
Carcinomul oral cu celule scuamoase (OSCC) reprezintă cea mai frecventă neoplazie malignă a cavității orale și continuă să fie diagnosticat predominant abia în stadii avansate, ceea ce influențează negativ prognosticul și supraviețuirea pacienților. Deși examenul histopatologic rămâne standardul de aur pentru confirmarea diagnosticului, caracterul său invaziv limitează utilizarea sa în programele de screening.
În ultimul deceniu, saliva a devenit una dintre cele mai promițătoare surse pentru identificarea biomarkerilor non-invazivi capabili să detecteze precoce modificările asociate transformării maligne a unei leziuni din zona orală. Numeroase studii au investigat microARN-uri, citokine inflamatorii, proteine, markeri epigenetici, vezicule extracelulare și componente ale microbiomului oral, raportând performanțe diagnostice variabile. Deși biomarkerii individuali au demonstrat rezultate promițătoare, cele mai bune performanțe sunt obținute prin paneluri multimarker și prin integrarea tehnicilor moleculare moderne. Standardizarea procedurilor de recoltare, validarea și definirea unor praguri diagnostice comune reprezintă pași esențiali înainte de introducerea acestor teste în practica clinică.
Carcinomul oral cu celule scuamoase (OSCC) reprezintă aproximativ 90% dintre toate tumorile maligne ale cavității orale și constituie o problemă majoră de sănătate publică la nivel mondial. În ciuda progreselor înregistrate în chirurgie, radioterapie și terapiile sistemice, supraviețuirea globală la cinci ani rămâne relativ redusă, în principal deoarece majoritatea cazurilor sunt diagnosticate în stadii avansate. În aceste situații, tratamentul presupune intervenții chirurgicale extinse și terapii asociate frecvent cu afectarea funcțională și estetică a pacientului.
Diagnosticul precoce reprezintă unul dintre cei mai importanți factori care influențează prognosticul. Atunci când tumora este identificată în stadiile incipiente, rata de supraviețuire poate depăși 80%, iar tratamentul este considerabil mai puțin agresiv. Cu toate acestea, multe leziuni potențial maligne orale sunt asimptomatice sau prezintă manifestări clinice nespecifice, ceea ce întârzie prezentarea pacientului la medic și implicit stabilirea diagnosticului. În prezent, biopsia urmată de examen histopatologic reprezintă standardul de aur pentru confirmarea diagnosticului de OSCC. Deși această metodă oferă o acuratețe ridicată, caracterul său invaziv, costurile asociate și imposibilitatea utilizării sale în screeningul populațional au stimulat dezvoltarea unor metode alternative de diagnostic precoce. În acest context, saliva a atras un interes considerabil datorită avantajelor sale evidente. Recoltarea este simplă, rapidă, nedureroasă și poate fi repetată ori de câte ori este necesar, fără disconfort pentru pacient. În plus, saliva reflectă atât modificările locale produse de tumora orală, cât și numeroase modificări sistemice, conținând proteine, acizi nucleici, metaboliți, citokine și vezicule extracelulare care pot servi drept biomarkeri ai carcinogenezei.
În ultimii ani au fost publicate numeroase studii privind utilizarea biomarkerilor salivari în diagnosticul precoce al OSCC. Cu toate acestea, rezultatele sunt adesea heterogene, iar foarte puțini biomarkeri au demonstrat performanțe suficiente pentru a putea fi integrați în practica clinică. În prezent, tendința cercetării se orientează către utilizarea panelurilor multimarker și a algoritmilor de inteligență artificială, care permit combinarea mai multor biomarkeri pentru creșterea sensibilității și specificității diagnostice.
