Prof. Univ. Dr. Lara Mazilu
Cancerul pulmonar este un exemplu al transformării oncologiei din ultimele două decenii.
Am trecut de la o clasificare predominant histologică și de la opțiuni terapeutice relativ limitate la o boală pe care încercăm să o definim din ce în ce mai precis biologic și molecular. În special în cancerul pulmonar non-microcelular, caracterizarea moleculară a devenit esențială pentru identificarea alterărilor acționabile și alegerea tratamentului. Testarea moleculară, terapiile țintite și imunoterapia au modificat profund managementul acestei patologii.
S-a schimbat însă și momentul în care intervenim. Terapii pe care le asociam în urmă cu câțiva ani aproape exclusiv cu boala avansată sunt utilizate sau evaluate astăzi în stadii precoce. Imunoterapia a intrat în strategiile perioperatorii, iar terapiile țintite au devenit relevante și în boala rezecabilă pentru anumite subgrupuri moleculare.
Cred că aceasta este schimbarea de perspectivă cea mai importantă: nu mai vorbim despre cancerul pulmonar ca despre o singură boală, ci despre un grup heterogen de tumori, cu biologii diferite și, implicit, cu vulnerabilități terapeutice diferite.
În același timp, progresul ne obligă la mai multă rigoare. Cu cât avem mai multe opțiuni, cu atât devin mai importante calitatea diagnosticului, utilizarea corectă a biomarkerilor și alegerea secvenței terapeutice. Medicina personalizată nu înseamnă doar să avem mai multe opţiuni terapeutice, ci să știm pentru cine și în ce moment au cea mai mare valoare.
Din perspectiva prevenției, expunerile acumulate de-a lungul vieții – factorii metabolici, alimentația, consumul de alcool, sedentarismul, factorii de mediu sau modificările microbiomului ne obligă să privim riscul oncologic nu doar după o anumită vârstă. Înseamnă să acordăm mai multă atenție factorilor de risc modificabili, educației pentru sănătate și identificării persoanelor cu risc crescut.
