Redactia Saptamana Medicala
1. Care sunt riscurile utilizării sau eliminării incorecte a medicamentelor expirate?
Trebuie să pornim din start de la principiul că utilizarea sau eliminarea necorespunzătoare a medicamentelor expirate reprezintă atât un risc pentru sănătatea publică, cât și pentru mediu. Medicamentele care și-au depășit termenul de valabilitate pot avea o eficacitate scăzută sau pot deveni instabile, generând reacții adverse imprevizibile la pacienți. În același timp, eliminarea lor prin aruncare la gunoi sau în sistemul de canalizare contribuie la contaminarea solului și a apelor, deoarece substanțele active sunt foarte rezistente și pot afecta organismele acvatice și ecosistemele. Mai mult, accesul necontrolat la medicamente aruncate necorespunzător favorizează abuzul, automedicația neinformata și chiar piața ilegală, ceea ce amplifică riscurile pentru comunitate.
De aceea, atunci când spunem că „există un cadru legislativ”, ne referim la un ansamblu de prevederi legale care permit și, implicit, obligă gestionarea medicamentelor expirate, dar care nu sunt integrate într-un sistem național coerent, cu responsabilități clare, finanțare predictibilă și acces facil pentru populație. Acesta este principalul motiv pentru care, deși baza legală există, implementarea rămâne neuniformă și ineficientă în practică.
2. Există în România un sistem eficient de colectare a medicamentelor uzate?
În România, există într-adevăr un cadru legislativ care permite și, în anumite condiții, obligă colectarea medicamentelor expirate sau neutilizate de la populație prin intermediul farmaciilor, mă refer aici la Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Hotărârea Guvernului nr. 269/2021 privind gestionarea deșeurilor, Ordinul Ministerului Sănătății nr. 444/2019 (și reglementările conexe) sau OUG nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor, care transpune directiva europeana, însă acest cadru nu este susținut de un mecanism funcțional la nivel național. Este un lucru pe care l-am dezbătut și în cadrul grupurilor de lucru în care activăm, la nivel de Rohealth, dar si la nivelul grupului de lucru intern, dedicat segmentului bioeconomiei.
Responsabilitățile sunt fragmentate între mai mulți actori: farmacii, autorități locale, distribuitori, operatori de deșeuri, fără o coordonare clară și fără proceduri standardizate aplicabile în mod uniform. În lipsa unor norme operaționale clare și a unor fluxuri logistice bine definite, multe farmacii percep colectarea ca pe o sarcină administrativă suplimentară, dificil de gestionat din punct de vedere al spațiului, costurilor și conformității.
Din punct de vedere al infrastructurii, situația este inegală. În marile orașe există inițiative punctuale sau farmacii care acceptă medicamente expirate, însă în zonele rurale și în orașele mici accesul populației la puncte de colectare este foarte limitat sau inexistent. Această discrepanță accentuează riscul ca medicamentele să fie eliminate incorect, în lipsa unei alternative clare și accesibile. Mai mult, nu există o evidență publică centralizată a punctelor de colectare și nici un sistem de raportare transparent privind cantitățile colectate și eliminate, ceea ce face dificilă evaluarea reală a performanței sistemului.
Un alt obstacol major este lipsa unei finanțări dedicate și sustenabile. În prezent, costurile asociate colectării, depozitării temporare și neutralizării medicamentelor nu sunt acoperite printr-un mecanism național clar de responsabilitate extinsă a producătorului, așa cum se întâmplă în multe state europene. Această lipsă de finanțare structurată limitează capacitatea farmaciilor de a se implica activ și descurajează dezvoltarea unei infrastructuri moderne de colectare. Fără un model economic funcțional, sistemul rămâne dependent de inițiative izolate, cu impact redus la scară națională.
Statusul actual poate fi descris ca unul de tranziție: există recunoașterea problemei la nivel instituțional și premise legislative pentru acțiune, însă implementarea este fragmentată și insuficient matură. România nu dispune încă de un sistem integrat, coerent și eficient de colectare a medicamentelor uzate, comparabil cu modelele consacrate din alte state membre ale Uniunii Europene. Pentru a progresa, este necesară o abordare strategică națională care să includă clarificarea responsabilităților, finanțare prin scheme EPR, infrastructură standardizată și campanii permanente de informare, astfel încât colectarea medicamentelor expirate să devină o practică normală, accesibilă și eficientă pentru toți cetățenii.
3. Ce responsabilitate au farmaciile și producătorii în gestionarea acestor deșeuri?
Farmaciile joacă un rol crucial în gestionarea responsabilă a medicamentelor expirate, deoarece ele reprezintă principalul punct de contact cu populația. Ele au obligația să colecteze aceste produse în recipiente specializate și să le predea firmelor autorizate de neutralizare. Pe de altă parte, producătorii și importatorii au responsabilitatea extinsă a producătorului (EPR), ceea ce presupune implicarea lor financiară și logistică în întregul ciclu de viață al medicamentelor, inclusiv în etapa de gestionare a deșeurilor. Implementarea eficientă a acestui principiu poate crea mecanisme sustenabile, reducând sarcina asupra farmaciilor și crescând transparența lanțului de colectare.
4. Cum poate fi educat publicul să nu arunce medicamentele la gunoi sau în chiuvetă?
Educația publicului trebuie să fie o prioritate, pentru că schimbarea de comportament depinde de informare constantă și accesibilă. Campaniile naționale integrate, care să fie realizate în parteneriat între Ministerul Sănătății, societăți profesionale, organizații din domeniul bioeconomiei și lanțuri farmaceutice, pot transmite mesaje clare despre impactul medicamentelor aruncate necorespunzător asupra mediului și sănătății. De asemenea, includerea unor instrucțiuni explicite pe ambalaje, traininguri pentru farmaciști, programe educaționale pentru elevi și vizibilitatea punctelor de colectare pot genera un comportament responsabil la nivel social. Comunicarea trebuie să fie continuă, nu punctuală, iar mesajele să fie adaptate pe digital, în media tradițională și în spațiile medicale frecventate.
5. Ce modele europene ar putea fi preluate pentru o gestionare sustenabilă a medicamentelor expirate?
La nivel european, există exemple consolidate care demonstrează că gestionarea eficientă a medicamentelor expirate este posibilă atunci când există o viziune clară, un cadru legislativ coerent și o distribuire echitabilă a responsabilităților. Franța este unul dintre cele mai relevante exemple prin sistemul Cyclamed, un mecanism național obligatoriu care funcționează de peste două decenii. În acest model, toate farmaciile sunt obligate să participe la colectarea medicamentelor neutilizate de la populație, iar finanțarea este asigurată integral de producători și importatori printr-un sistem de responsabilitate extinsă a producătorului bine reglementat. Cyclamed nu se limitează doar la colectare, ci include campanii naționale permanente de informare, raportare publică transparentă și indicatori clari de performanță, ceea ce contribuie la un nivel ridicat de încredere și participare din partea populației.
Suedia oferă un alt exemplu de bună practică, axat pe standardizare și educație continuă. Returnarea medicamentelor expirate sau neutilizate în farmacii este o practică normalizată, integrată în comportamentul de zi cu zi al pacienților. Farmaciile dispun de proceduri clare și uniforme, iar statul investește constant în campanii de conștientizare care explică impactul reziduurilor farmaceutice asupra mediului, în special asupra resurselor de apă. Această abordare, bazată pe transparență și educație, a permis Suediei să reducă semnificativ cantitatea de medicamente eliminate incorect și să integreze subiectul în politicile publice de sănătate și mediu.
În Portugalia, modelul Valormed reprezintă un exemplu solid de parteneriat public-privat funcțional, care acoperă atât medicamentele expirate, cât și ambalajele farmaceutice. Sistemul este gestionat de o organizație non-profit finanțată de industrie, în colaborare cu autoritățile publice, farmaciile și distribuitorii. Valormed se remarcă printr-o logistică bine pusă la punct, o rețea extinsă de puncte de colectare și o comunicare constantă către public, ceea ce a condus la rate ridicate de colectare și la o trasabilitate clară a fluxurilor de deșeuri.
Pentru România, adaptarea acestor modele nu înseamnă copiere mecanică, ci preluarea principiilor-cheie care le-au făcut funcționale. Acest lucru ar presupune consolidarea cadrului legislativ pentru a introduce obligații clare și aplicabile pentru toți actorii din lanțul farmaceutic, implementarea unui sistem național de responsabilitate extinsă a producătorului care să asigure finanțare predictibilă și dezvoltarea unei infrastructuri uniforme de colectare, accesibile atât în mediul urban, cât și rural. Integrarea bioeconomiei ca fundament strategic ar permite trecerea de la o abordare reactivă, centrată exclusiv pe eliminare, la una circulară, orientată spre prevenție, eficiență în utilizarea resurselor și reducerea impactului asupra mediului, cu beneficii directe pentru sănătatea publică și sustenabilitatea sistemului de sănătate.
