As. Univ. Dr. Anca Elena Duduveche
Helicobacter pylori, bacterie capabilă să supraviețuiască mediului gastric acid, rămâne un important factor de risc pentru afecțiuni severe. Este implicată în apariția adenocarcinomului gastric noncardic, a limfomului MALT, a anemiei feriprive și a purpurei trombocitopenice, unde eradicarea îmbunătățește parametrii biologici. Alte posibile asocieri includ deficitul de vitamina B12 și boli cardiovasculare. Diagnosticul se bazează pe teste neinvazive—test respirator cu uree, antigen fecal, anticorpi serici—sau pe metode invazive prin endoscopie cu biopsie.
Infecția cu H. pylori este cel mai puternic factor de risc cunoscut pentru adenocarcinomul gastric noncardic, aproximativ 89% dintre astfel de cazuri fiind atribuite bacteriei. Patogenia urmează cascada de modificări histologice secvențiale: gastrită cronică → gastrită atrofică → metaplazie intestinală → displazie → adenocarcinom.
Limfomul de țesut limfoid asociat mucoasei gastrice este puternic asociat cu infecția cu H. pylori, bacteria fiind detectată în aproximativ 90% din cazuri.
Anemia feriprivă (nivel scăzut de fier) are o asociere bine stabilită cu infecția cu H. pylori, analizele demonstrând niveluri îmbunătățite ale hemoglobinei și starea de fier după terapia de eradicare. Mecanismele includ pierderea de sânge ocult din gastrita erozivă, absorbția redusă a fierului și utilizarea bacteriană a fierului.
Purpura trombocitopenică (prin care organismul distruge trombocitele, acele celule care ajută la coagularea sângelui, ducând la apariția excesivă a vânătăilor și sângerărilor-echimoze) demonstrează, de asemenea, o relație semnificativă cu H. pylori, cu îmbunătățiri ale numărului de trombocite observate la 50-75% dintre pacienții infectați în urma terapiei de eradicare.
Alte afecțiuni cu asocieri sugerate, dar mai puțin concludente includ deficiența de vitamina B12, tulburările neurodegenerative, boala cardiacă ischemică și sindromul metabolic.
Diagnostic
Infecția cu Helicobacter pylori (H. pylori) poate fi diagnosticată prin metode de testare neinvazive și invazive. Opțiunile non-invazive includ testul de respirație cu uree, care detectează capacitatea bacteriilor de a transforma ureea în dioxid de carbon; teste de antigen de scaun, care identifică proteinele H. pylori din probele fecale; și teste de anticorpi din sânge, care detectează răspunsurile imune la infecție. Aceste metode sunt convenabile, dar variază ca sensibilitate și specificitate.
Tehnicile de diagnostic invazive presupun efectuarea endoscopiei digestive superioare și se bazează pe analiza fragmentelor gastrice biopsiate.
Alegerea metodei de diagnostic depinde de contextul clinic, disponibilitatea locală, considerentele de cost și dacă este necesară testarea sensibilității antimicrobiene. Orientările actuale recomandă strategia de „testare și tratare” cu metode non-invazive pentru pacienții mai tineri fără simptome de alarmă, în timp ce diagnosticul bazat pe endoscopie este preferat pentru pacienții mai în vârstă, cei cu simptome alarmante (cum ar fi scăderea în greutate, disfagie, sângerare) sau indivizii din regiuni cu prevalență mare a cancerului gastric.
