As. Univ. Dr. Ana Corlan
Conform ultimelor date comunicate de Federația Internațională de Diabet, diabetul zaharat a ajuns o pandemie globală, afectând aproximativ 537 milioane de adulți la nivel mondial în 2021, dintre care peste 95% sunt cazuri de diabet zaharat tip 2; din nefericire, se estimează că, până în 2030, cifra va atinge 643 de milioane. În paralel, osteoporoza - caracterizată prin risc crescut de fracturi - afectează aproximativ 21% dintre femeile de peste 50 de ani și 6% dintre bărbați. Există o prevalență de 27.7% a osteoporozei în rândul pacienților cu diabet zaharat tip 2, pe baza a peste 11600 de cazuri, cu variație a prevalenței între 7.29 % și 53.71%, diferențe explicate parțial de heterogenitatea criteriilor de diagnostic (localizare DEXA), particularități geografice și etnice (cu prevalențe mai mari în Asia), dar și de variabile demografice precum vârsta, sexul, durata diabetului zaharat și prezența complicațiilor cronice. Aceste date ridică semnale îngrijorătoare: diabetul zaharat nu doar crește în prevalență, ci aduce în prim-plan fragilitatea osoasă - o complicație adesea subdiagnosticată, atrăgând atenția cadrelor medicale asupra evaluării acelor pacienți care prezintă o densitate minerală osoasă (DMO) aparent normală sau chiar crescută, dar care au totuși un risc semnificativ crescut de fracturi, în special de șold. Această discrepanță între valorile DMO și riscul real de fractură face ca osteoporoza în contexul diabetului zaharat să reprezinte o provocare diagnostică și terapeutică majoră.
Într-un context în care complicațiile silențioase ale diabetului generează costuri enorme pentru sistemele de sănătate, implementarea strategiilor de screening precoce pentru osteoporoză devine o intervenție nu doar clinic necesară, ci și economic justificabilă.
