Sindromul Premenstrual (SPM) reuneşte manifestări somatice si psihice care apar, cu regularitate, cu 10-14 zile înainte de instalarea sângerărilor menstruale, dispar în următoarele 2 zile după instalarea menstruaţiei, pentru a se repeta lunar.
La cca 3% din totalul femeilor, manifestările sunt suficient de intense încât să afecteze activitatea şi relaţiile femeii cu familia şi cu colectivitatea.
Incidenţa şi intensitatea maximă a SPM se înregistrează în a doua decadă de viaţă, factorii care se pare că sunt implicaţi fiind ereditatea, multiparitatea, consumul de alcool şi vârsta.
Tabloul clinic poate reuni un număr de peste 100 de simptome, acestea putând fi grupate în câteva categorii:
- acuze dureroase: cefalee, dureri, crampe musculare;
- modificări ale psihicului: iritabilitate, apatie, labilitate emoţională, depresie, agresivitate, indiferenţă;
- modificări comportamentale: diminuarea performanţelor psihice şi fizice;
- reducerea capacităţii de concentrare: lapsusuri, confuzii, scăderea capacităţii de coordonare;
- insomnii, somnolenţă, restrângerea activităţii sau explozii de energie;
- tulburări vegetative: ameţeli, greaţă, transpiraţii reci;
- modificări ale obiceiurilor alimentare: consum exagerat de dulciuri, balonare;
- edeme gambiene, palpebrale, senzaţie de tensiune a sânilor;
- erupţii tegumentare, pusee de acnee, palpitaţii, tulburări vizuale.
În patogenia SPM sunt invocate mai multe mecanisme: deficienţa producţiei de progesteron, scăderea producţiei de opioide endogene, dezechilibrul sintezei protaglandinelor, perturbarea balanţei hidrice, disfuncţii tiroidiene, sensibilitatea crescută a ţesuturilor faţă de prolactină, deficitul de aport alimentar al vitaminei B şi E sau Mg şi, nu în ultimul rând, stresul.
Instalarea manifestărilor în a doua jumătate a ciclului menstrual, prezenţa în prima jumătate a ciclului menstrual a unei perioade de o săptămână fără acuze, prezenţa succesivă a manifestărilor pe parcursul a cel puţin 3 cicluri, precum şi manifestările suficient de intense încât să influenţeze activitatea femeii, impunând un tratament de specialitate, sunt criterii care pledează în favoarea SPM.
Un prim obiectiv în conduita terapeutică îl reprezintă informarea atât a femeii, cât şi a soţului său, asupra sindromului. Ca măsuri generale sunt recomandate evitarea stresului şi a suprasolicitărilor psihice, renunţarea la consumul exagerat de zahăr, sare şi cafea, practicarea de exerciţii fizice de intensitate redusă-moderată.
Tratamentul medicamentos se va adresa simptomatologiei dominante.
