Vederea copilului nu este complet dezvoltată la naştere, ea având nevoie de timp pentru a ajunge la maturitate. Iată câteva etape ale dezvoltării normale:
În prima lună de viaţă copilul vede imagini mari, cum e chipul mamei. Ajungând la 3 luni, poate să privească obiecte mai mici, cum sunt jucăriile, sau să le urmărească cu privirea în mişcare.
La această vârstă se poate face un test: se proiectează lumina unei lanterne mici pe suprafaţa ochilor şi se constată dacă reflexul luminos care se formează pe cornee este situat în centrul pupilei. Apoi, prin faţa ochilor copilului se mişcă lent o jucărie atractivă. În mod normal, mişcările ochilor sunt paralele şi sincrone. Dacă observăm asimetrie în poziţia ochilor la aceste teste, e posibil ca vederea să fie scăzută la un ochi. Apoi, acoperim câte un ochi pe rând şi urmărim poziţia ochilor la acoperirea şi îndepărtarea obstacolului. În mod normal, axele vizuale rămân paralele. Dacă unul din ochi are o mişcare de redresare, suspectăm prezenţa strabismului.
Când începutul strabismului se produce sub vârsta de 6 luni sau chiar mai devreme, este denumit STRABISM CONGENITAL. Mai frecvent este strabismul convergent, când ochiul fuge spre nas. Apare frecvent la copiii prematuri, la cei cu greutate mică la naştere sau dacă au suferit hipoxie perinatală. Riscul este prezent şi dacă mama gravidă fumează sau consumă alcool.
Uneori copilul pare să privească numai cu un ochi, iar celalalt este în permanenţă deviat. Cel mai probabil, vederea lui este foarte scazută (ambliopie). Rareori fixaţia alternează, adică priveşte când cu un ochi, când cu celălalt. Gravitatea o constituie lipsa vederii binoculare, adică vederea cu ambii ochi deodată şi percepţia tridimensională.
Odată constatată prezenţa strabismului, copilul trebuie consultat IMEDIAT de un specialist oftalmolog pediatru. Prima URGENŢĂ o reprezintă tratamentul AMBLIOPIEI.
În majoritatea cazurilor, oftalmologul prescrie ochelari şi dă indicaţia de acoperire a ochiului bun, cel care priveşte drept. Durata ocluziei este în funcţie de profunzimea ambliopiei şi de vârstă. Urmează controale repetate pentru urmărirea evoluţiei.
Când copilul începe să privească alternant este un semn bun, de egalizare a vederii celor doi ochi şi, din acest moment, se poate face operaţia.
Strabismul congenital trebuie operat până la vârsta de 2 ani. Uneori, sunt afectaţi mai multe perechi de muşchi şi sunt necesare două sau trei operaţii pentru a obţine poziţia corectă a ochilor.
Tratamentul nu se încheie însă cu intervenţia chirurgicală. Evoluţia trebuie urmărită până la adolescenţă. Obţinerea vederii binoculare este cel mai dificil deziderat.
Dacă nu tratăm ambliopia în primele luni de viaţă sau dacă amânăm operaţia, şansele de binocularitate scad. Dacă toate etapele de terapie sunt instituite la timp, sunt şanse de poziţionare corectă a ochilor şi binocularitate cât mai apropiată de normal.
SFATUL OFTALMOLOGULUI: Consult oftalmologic imediat ce observaţi poziţia sau mişcarea anormală o ochilor!
Dr. Luminiţa TEODORESCU
Medic primar oftalmolog, OFTAPRO
Daniela
buna ziua! am o fetita de 5 luni care are strabism convergent alternant. ni s-a recomandat sa asteptam pana la varsta de 6luni, dar as vrea sa stiu daca pot sa ii acopar cate un ochi de acum cu ocluzor. se poate recupera si fara operatie?
March 2, 2014, 9:28 a.m.Redactie
Buna Ziua, Daca alterneza spontan nu este nevoie de ocluzie dar aceste recomandari se fac numai in urma unui consult minutios care verifica refractia, FAO, un examen atent de pol anterior si altele. Ocluzia poate sa faca mult rau in aceasta perioada a vietii daca nu este recomandata justificat. Nu pot sa raspund la aceasta situatie decat dupa ce vad copilul dar v-as recomanda sa cititi http://www.oftapro.ro/wp/2009/12/09/strabismul-la-sugar-si-copilul-mic/ Cu stima, Daniela Cioplean
March 3, 2014, 10:26 a.m.