Epilepsia copilului este o boală caracterizată prin crize cu sau fără pierderea conştienţei, cu aspecte dife-rite, incluzând manifestări motorii, senzitive, vegetative, psihice. Termenul de epilepsie presupune caracterul repetitiv al crizelor de epilepsie.
Cauzele care duc la epilepsie sunt foarte variate, acţionând fie antenatal, fie postnatal. Printre cauzele cunoscute sunt accidentele vasculare cerebrale din viaţa intrauterină, infecţiile intrauterine ale sistemului nervos central, precum toxoplasmoza, citomegaloviroza, rubeola, infecţia cu virus herpetic; postnatal - encefalopatia hipoxic-ischemică, hemoragiile intracraniene, infecţiile sistemului nervos, malformaţiile cerebrale, tulburările metabolice, traumatismele craniene cu leziuni grave asupra creierului, tumorile cerebrale, malformaţiile vasculare cerebrale. În 50-60% dintre cazuri intervin factori genetici, respectiv este vorba despre transmiterea unor gene care determină apariţia epilepsiei la o anumită vârstă şi numai în prezenţa unor factori ambientali.
Crizele de epilepsie sunt de mai multe feluri, de la simple absenţe (pierderi ale contactului) până la impresionantele crize grand-mal cu convulsii tonico-clonice generalizate. Pentru aparţinători, un motiv de îngrijorare şi adresare la medicul specialist trebuie să fie repetitivitatea şi stereotipia crizelor. Pentru uşurarea diagnostică, deoarece în primul rând diagnosticul se stabileşte clinic, este bine ca părintele să filmeze criza şi să se prezinte la medic cu înregistrarea video a evenimentului.
Specialistul neurolog pediatru va indica o serie de investigaţii (video-EEG, CT, RMN craniocerebral), va stabili diagnosticul de epilepsie, urmând să decidă conduita terapeutică (tratament medicamentos antiepileptic) sau să refere cazul specialistului neurochirurg, pentru rezolvarea pe cale operatorie în cazul în care crizele de epilepsie sunt declanşate de un proces înlocuitor de spaţiu .
De la început, trebuie făcută distincţia crizelor epileptice de acele crize cu aspect de convulsii care apar ocazional şi sunt declanşate de factori cunoscuţi, precum: ascensiunea termică, infecţii ale sistemului nervos, traumatisme cranio-cerebrale, dereglări ale electroliţilor (calciu, sodiu, magneziu), hipo sau hiperglicemia. De asemenea, diagnosticul diferenţial trebuie să se facă cu manifestările paroxistice neepileptice (leşinul, blefaroticul, crizele de pavor nocturn, automatismul ambulatoriu nocturn, migrena cu aură etc. )
Odată stabilit diagnosticul de epilepsie, părinţii au nevoie să discute cu medicul curant despre boală, modul de administrare a tratamentului şi despre aspectele legate de viaţa de zi cu zi a copilului epileptic. Cât este posibil i se va aduce la cunoştinţă copilului ce înseamnă epilepsia ca afecţiune pe care o are, evitându-se dramatizarea sau minimalizarea. Copilul va înţelege boala lui şi importanţa luării medicamentelor şi a respectării regimului de viaţă. Foarte important este anunţarea de către părinţi a diagnosticului la grădiniţă sau la şcoală.
De la început, de când se stabileşte diagnosticul de epilepsie, părinţii vor fi informaţi că există factori care pot precipita o criză, iar aceştia trebuie evitaţi: creşterea temperaturii la copiii mici, lipsa de somn, întreruperea bruscă a medicamentelor antiepileptice, hiperventilaţia (respiraţia prea adâncă sau prea frecventă) - în cazul unor crize epileptice, stimularea luminoasă intermitentă produsă de televizor, calculator, stroboscopul de la discotecă, lumina soarelui printre copaci în timpul deplasării cu automobilul, consumul de alcool la adolescenţi. Fiindcă o teamă pentru părinţi este legată de vaccinare, privită ca factor declanşator al crizei, este bine de ştiut faptul că copilul poate fi vaccinat dacă timp de 6 luni nu a mai făcut crize, dacă nu are o boală febrilă şi dacă nu a avut o reacţie adversă la o doză administrată anterior din acelaşi vaccin. Pentru siguranţă este indicat să se administreze un antitermic înainte cu o oră şi 24 de ore după efectuarea vaccinului.
În ceea ce priveşte regimul igieno-dietetic, trebuie cunoscut părinţilor că este nevoie să se ţină cont de următoarele aspecte: copilul trebuie să doarmă cel puţin 8 ore pe noapte, să evite vizionarea excesivă la televizor sau să folosească calculatorul, să evite sportul de performanţă. Nu sunt interzise ciocolata, activităţile fizice uşoare.
În concluzie, epilepsia este o boală cu etiologie multifactorială, care, dacă este corect tratată, nu împiedică desfăşurarea unei vieţi normale în majoritatea cazurilor. Sunt cazuri mai rare de epilepsii rezistente la tratamentul medicamentos, dar şi acestea pot beneficia de tratament chirurgical al epilepsiei, după o evaluare prechirurgicală riguroasă.
Claudia
Fata mea de aproape 12 ani are niste manifestari ciudate uneori. Face cumva din maini, da din picioare iar chipul ei tradeaza, in acele momente, ca este inconstienta, in transa. Apoi revine la normalitate. (O sa incerc sa vad cum reusesc sa o filmez). Mentionez ca are niste stari emotionale puternice la care nici un psihiatru nu i-a dat de capat. Am urmat tratamente cu zoloft, romparkin si rispolept date de psihiatri, insa nu s-a rezolvat nimic. Cine ma poate ajuta?
March 14, 2015, 2:53 p.m.