Prof. Univ. Dr. Elena Rezus
Ce teme preocupă reumatologia de azi?
1 Una din teme de maxim interes actual pentru reumatologi este reprezentată de Pneumopatiile interstițiale difuze - fața nevăzută și a altor boli reumatismale autoimune. Boala pulmonară interstițială (BPI) a fost recunoscută ca una dintre cele mai des întâlnite complicații sistemice din bolile reumatismale autoimune. Afectarea pulmonară a fost asociată cu un prognostic sever și mortalitate crescută.
Cu toate că, toate bolile de țesut conjunctiv prezintă un teren comun reprezentat de autoimunitate, există o variabilitate importantă în forma de prezentare clinică și evoluție.
Este necesară evaluarea și stabilirea unui management eficient al numărului din ce în ce mai mare de pacienți cu boală pulmonară interstițială severă.
2 Un alt subiect care mă preocupă este infecția cu herpes-zoster (HZ) la pacienții cu poliartrită reumatoidă. Pacienții cu artrită reumatoidă au un risc crescut de a dezvolta HZ, datorită atât bolii autoimune, cât și tratamentelor imunosupresoare.
Vârsta înaintată, sexul feminin și utilizarea de glucocorticoizi în doză mare sunt factori de risc adiționali pentru infecția cu HZ.
Prevenirea herpesului zoster prin vaccinare poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții pacienților cu artrită reumatoidă, reducând durerea și complicațiile asociate cu această infecție. Vaccinul a redus rata de incidență a infecției cu HZ cu 51,3%, iar cei care au dezvoltat ulterior boala, au prezentat forme mai ușoare, cu un grad de intensitate mai redus al nevralgiei postherpetice.
Vaccinarea anti-HZ este recomandată pentru toți pacienții cu boli imunoinflamatorii cu risc înalt.
3 Un alt subiect la care vreau să mă refer este uveita anterioară acută, care este cea mai frecventă manifestare non-musculoscheletală în spondilartrite, fiind reprezentată de inflamația acută a segmentului anterior al ochiului. Prevalența acesteia variază între 21% și 33%, frecvența fiind mai crescută la pacienții cu o durată mai mare a bolii.
Până la 50% dintre pacienții cu uveită anterioară acută și HLA B27 pozitiv, au în realitate, o spondilartrită care nu a fost încă diagnosticată. Ca urmare, uveita a fost inclusă în criteriile de clasificare pentru spondilartritele axiale și periferice.
Uveita din spondilartrite poate prezenta o varietate de manifestări clinice, de la forme asimptomatice sau subclinice până la episoade acute severe de inflamație oculară. În spondilartrite afectarea tipică este unilaterală, recurentă.
Diagnosticul unei spondilartrite este cel mai adesea întârziat, cu până la 5-10 ani de la debutul simptomelor, având astfel cea mai lungă perioadă paucisimptomatică (cu simptome puține) dintre toate bolile imunoinflamatorii reumatismale. Uveita anterioară acută a fost raportată ca primul simptom al unei spondilartrite în 37% din cazuri chiar înaintea apariției durerii lombare joase și în 18% din cazuri simultan cu durerea lombară joasă. Astfel, diagnosticul corect și precoce este esențial pentru prognosticul bun al acestor pacienți.
