Florin Bacanu Dr.
Cauze, factori de risc, diagnosticare
.doc_html_2a292019.jpg)
Dr. Florin Băcanu, medic primar oncologie
CE ESTE CANCERUL MAMAR
Cancerul este o succesiune de evenimente mutaţionale care duc la apariţia unei formaţiuni tumorale maligne. Aceasta are la început o dezvoltare locală, apoi zonală şi mai departe, dacă nu intervenim cu mijloace terapeutice, diseminează, invadează întregul organism şi până la urmă distrug gazda.
După bazată pe există stadiile Tumoră, Nodul (ganglion regional sau nodul adenopatic) și Metastazădeci Această cu. P,23 picior CAUZE ALE CANCERULUI
Există pentru cancer factori favorizanți fizici, chimici şi biologici. Faţă de ce se ştia acum 20 de ani câştigă teren în cauzalitatea cancerului factorii biologici. Ultimele decenii au dovedit că probleme din sfera strict a virusologiei sau parazitologiei acum este dovedit că pot fi cauza unor cancere.
Totuşi, majoritatea cancerelor se datorează factorilor chimici din alimente, din aer şi din apă. Sunt sute de mii de substanţe de sinteză cu care am invadat planeta, solul, aerul şi apa, astfel încât nu mai putem conta pe nimic că ar fi perfect natural, ecologic.
Trebuie făcut un control mai riguros al zonelor de provenienţă a materialelor primare din care sunt realizate produsele finite, pentru a nu fi original din apropierea unor zone de extracţie a mineralelor periculoase sau a zonelor infestate chimic, radioactiv, etc (de ex. zăcăminte de uraniu sau zone de depozitare a deşeurilor).
Chiar şi cu 10-15% cauzalitate genetică în cazul cancerelor de sân sau de 5% în cazul cancerelor colonorectale ale tubului digestiv, este clar că factorii de risc majori sunt cei de mediu. Sunt liste întregi de substanţe cancerigene. Azbestul este una din substanţele cu mare risc cancerigen (în special cancer pulmonar) despre care s-a mai scris şi care a creat o adevărată fobie: relativ recent, înalţi funcţionari ai parlamentului din Bruxelles au refuzat să ocupe birourile unei clădiri pentru că întrerupătoarele şi prizele conţineau azbest în loc să fie din bachelită. Să nu uităm că până nu demult muncitorii din construcţii îşi încălzeau mâncarea pe plite electrice improvizate cu rezistenţe îngropate în azbociment. Exista mai demult (sper că s-a scos) un azbest sub formă de pânză din care se confecţionau mănuşi şi şorţuri antitermice pentru lucrătorii din metalurgie şi siderurgie. Acestea erau realizate prin munca la domiciliu de femei cu o calificare modestă care duceau acasă baloturi de azbest ca să croiască şi să coase aceste materiale de protecţie fără mari pretenţii din punct de vedere design sau finisaj dar cu mare risc pentru sănătate.
CAUZE SI FACTORI DE RISC
O serie de factori de risc sunt implicaţi în apariţia cancerului de sân. Dintre aceştia menţionam:
Factori de risc hormonaliEstrogenul este factorul de risc hormonal cel mai frecvent incriminat în apariţia cancerului de sân, reprezentat de mLate menopause (after age 55 years)enopauza târzie (peste 55 ani), menarha (prima menstruaţie) precoce şi nuliparitatea sau prima sarcină la vârsta înaintată.
Administrarea
de estrogeni şi progesteron, sub formă de contaceptive
orale, a fost mult studiată, dar nu s-a demonstrat o creştere
a riscului de apariţie a cancerului de sân datorată
utilizării acestora.
Studiile efectuate în cazul
tratamentelor de substituţie hormonală au arătat o
creştere mică, dar semnificativă statistic, a riscului
de cancer de sân, datorată timpului de expunere la
estrogeni.
Istoricul
familial de cancer de sân este cunoscut a fi un important
factor de risc pentru această boală, pe de o parte datorită
transmiterii predipoziţiei genetice de a dezvolta cancer de sân,
pe de altă parte de a creşte incidenţa familială
a acestei boli.
Bolile
benigne ale sânului
Există diferite tipuri de boli ale sânului clasificate în non-proliferative, proliferative şi leziuni atipice. Leziuni non-proliferative sunt considerate majoritatea bolilor benigne ale sânului şi nu sunt asociate cu creşterea riscului de cancer de sân. Bolile proliferative şi hiperplazia atipică sunt mai puţin frecvente, dar fiecare este asociată cu o mică creştere a riscului de cancer de sân.
DietaReducerea consumului de fibre împreună cu creşterea consumului de grăsimi animale şi proteine este considerat a fi un factor de risc pentru cancerul de sân. De asemenea, s-a demonstrat existenţa unei relaţii cauzale între consumul de alcool şi riscul de apariţie al cancerului de sân.
Factorii de mediuExpunerea la doze moderat – mari de radiaţii ionizante creşte riscul de apariţie al cancerului de sân. Pe de altă parte, nu s-a demonstrat a avea o legatură cu creşterea riscului expunerea la radiaţii electromagnetice sau pesticide organoclorurate.
SIMPTOME/autoexaminarea
Controlul clinic cel mai ieftin este autocontrolul, prin palparea sânilor o dată pe lună, de preferat în aceeasi perioadă a ciclului menstrual. Orice nodul oricât de mic, fie şi cât o boabă de piper, orice asimetrie trebuie sa aducă persoana în cauză la un control medical de specialitateo stare de nelinişte premalignă? . Alte simptome care trebuie să alerteze persoana şi să o aducă la medic sunt: durerea sau sensibilitatea sânilor, modificări ale formei sau mărimii sânilor, modificări ale tegumentului sânilor, inclusiv apariţia aspectului de coajă de portocală, modificări ale mamelonului, inclusiv scurgeri mamelonare.
DIAGNOSTICAREA
În
până
la 75% din cazuri, femeile se prezintă la medic la detectarea
unui nodul la nivelul sânului, cel mai frecvent în zona
supero-laterală.
Prezenţa
unui nodul la nivelul sânului nu reprezintă întotdeauna
cancer – până la 90% din nodulii descoperiţi la
sân sunt benigni (chiste, fibroadenoame). The presence of a
breast lump does not always indicate cancer – up to 90% of
breast lumps are benign; the commonest causes being cysts,
fibroadenomas or areas of fibroadenosis.
Fără
investigaţii de laborator, medicul nu poate spune cu certitudine
că un nodul este benign sau malign.Aceste investigaţii pot
include mamografia, aspiraţia cu ac fin şi biopsia.
Mamografia permite identificarea nodulilor foarte mici (cu diametru mai mic de 1 cm), chiar înainte de depistarea lor prin examen clinic, fiind considerată şi o metodă de depistare precoce a cancerului de sân.
Aspiraţia cu ac fin este o metodă frecvent utilizată. Reprezintă aspirarea de celule din nodul sau de lichid de la nivelul unui chist şi examinarea lor la microscop.
Biopsia reprezintă prelevarea de ţesut de la nivelul nodului pentru furnizarea de detalii histologice. Atât aspiraţia cu ac fin, cât şi biopsia pot fi ghidate ecografic sau mamografic.
Înainte de începerea oricărui tratament trebuie efectuate o serie de alte proceduri, pentru a avea o imagine cât mai corectă a stării de sănătate a pacientei, cât şi pentru a asigura o abordare terapeutică cât mai corectă. Aceste investigaţii pot include: radiografie toracică, analize sanguine, inclusiv testarea funcţiei hepatice, ecografie abdominală cât şi computer tomografie osoasă.
