Astăzi, când incidenţa demenţei Alzheimer (AD) este în continuă creştere, se impune imperios diagnosticarea precoce a acesteia încă din perioada deficitului cognitiv uşor (MCI – mild cognitive impairment) şi separarea persoanelor cu MCI ce vor dezvolta AD de cele care au un MCI determinat de îmbătrânirea normală a creierului sau depresie.
Deficitul cognitiv uşor este un sindrom caracterizat prin deteriorări intelectuale – în care afectarea memoriei imediate este cea mai frecventă, posibil singura, dar nu obligatorie - care nu sunt suficient de severe pentru a afecta activitatea zilnică a individului.
Demența este un sindrom caracterizat prin deteriorarea funcţiilor intelectuale (abilităţi cognitive şi emoţionale) suficient de severă pentru a interfera cu activitatea zilnică şi calitatea vieţii, apărute la un pacient în stare de conştiență.
Demenţa Alzheimer este demenţa de tip degenerativ, în care, cel puţin teoretic, afectarea vaselor de sânge nu este implicat (altfel, vorbim despre demenţa mixtă – degenerativă şi vasculară). De aproximativ un an au fost delimitate clar boala Alzheimer şi demenţa Alzheimer, astfel încât boala Alzheimer există din etapa în care pacientul nu are simptomele specifice afecţiunii, dar are modificaţi anumiţi biomarkeri umorali (cei mai importanţi fiind nivelul β amiloidului şi al proteinei τ (tau) hiperfosforilate în lichidul cefalorahidian.
- Vârsta medie la care apare deficitul cognitiv uşor = 45 ani
- Vârsta medie la care apare demenţa = 65 de ani
Există posibilitatea să prevenim demenţa?
Specialiştii dau răspunsuri diferite:
- Da, prin eliminarea factorilor exogeni, în condiţiile în care nu este o boală cu transmitere genetică.
- Nu, indiferent de etiologia ei, dar poate fi întârziată apariţia ei cu 10-15 ani, prin măsuri preventive
- Din ce în ce mai puţini susţin că evoluţia bolii este implacabilă.
Implicaţiile prevenţiei şi ale diagnosticării precoce
- Implicaţii de ordin etic (persoana doreşte/nu doreşte să afle că va face această boală)
- Implicaţii de ordin familial (persoana doreşte ca familia să ştie/să nu ştie despre posibilitatea de a face boala)
- Implicaţii socioeconomice atât la nivel individual cât şi la nivel de stat (costuri mai scăzute cu boala)
- Planning familial
Campania Naţională “NU UITA!”, iniţiată de Asociaţia “Gerontologica” şi la care a participat şi Societatea Română Alzheimer, este un program educativ-informativ, iniţiat în 2010, despre Demenţa Alzheimer şi alte forme de demenţă. Efortul celor două organizaţii nonguvernamentale s-a concretizat în realizarea “Decalogului Alzheimer”, care stabileşte priorităţile în domeniu (caseta Decalog Alzheimer).
Principalele obiective ale campaniei, care se va încheia la 21 Decembrie 2011 cu un eveniment de amploare, sunt:
- Primul scop al evenimentului în întregul său este de a trage un semnal de alarmă asupra gravităţii bolii, a creşterii incidenţei ei, dar, mai ales, a obligativităţii diagnosticării precoce, încă din stadiul iniţial, când există doar tulburări uşoare ale memoriei recente. Vârsta apariţiei acestor tulburări de memorie poate fi, în cazul formei precoce de demență, în jurul vârstei de 40 de ani.
- Al doilea scop este de a lansa un program de depistare precoce a deficitului cognitiv şi de a stabili un set de măsuri pentru prevenţia sau întârzierea apariţiei demenţei la persoanele cu deficit cognitiv real.
- Al treilea scop, dar nu ultimul, este stabilirea unui limbaj comun în diagnosticarea, stadializarea şi tratamentul dementelor, dar şi o colaborare permanentă între medicii specializaţi în domeniul demenţelor şi medicii de familie, aceştia din urmă fiind liantul între pacient şi specialist.
Aici intervine rolul major al medicului de familie, care trebuie să aplice o baterie de teste specifice, preliminare diagnosticului, urmând ca pacientul suspectat să fie trimis imediat la specialist. Din păcate, sistemul actual nu stimulează medicul de familie să efectueze această evaluare, nefiind punctată de casa de sănătate, cum, de asemenea, nu este remunerată trimiterea la specialist a unui caz suspectat şi nedovedit ulterior de specialist.
În cadrul programului “Nu uita!” s-a creat modalitatea prin care medicul care trimite pacientul suspectat cu boala sau demenţa Alzheimer este remunerat printr-un sistem privat conex (primul spital privat Alzheimer din România). Implicarea din ce în ce mai activă a medicilor de familie în acest program ne dă speranţe ca, în viitorul apropiat, să ne putem alinia la standardele în domeniu impuse de Uniunea Europeană.
Viitorul sună bine?
Factorii de decizie trebuie să stabilească standarde şi cadrul pentru diagnosticarea precoce a bolii şi iniţierea tratamentului adecvat încă din această etapă.
Înfiinţarea de spitale şi centre de zi specifice este imperioasă.
Dezvoltarea, cât mai curând, a unor servicii de îngrijire la domiciliu este, de asemenea, obligatorie.
Concluzii
- Conform specialiştilor, demenţa Alzheimer (DA) va deveni următoarea "teroare medicală".
- În România, cunoaşterea bolii este insuficientă (din 10 pacienţi cu demenţă, 2 sunt diagnosticaţi şi doar unul tratat).
- În România, deficitul cognitiv uşor care premerge demenţa este necunoscut de populaţie. Implicit, nu se face prevenţia demenţei.
- Factorii de risc ai demenţei sunt necunoscuţi populaţiei.
