Pe lângă manevrele de presiune, în shiatsu se întâlnesc frecvent manevre de întindere, de mobilizare pasivă. Deşi ele se pot asemăna cu stretchingul occidental, diferă totuşi prin faptul că urmăresc traseele meridianelor energetice, nu muşchii tensionaţi. De altfel, masajul occidental şi masajul shiatsu diferă atât conceptual, cât şi practic. Dacă în masajul occidental manevrele sunt lungi, curgătoare, cu ritm variabil, în shiatsu apăsarea blândă şi adaptată caracteristicilor energetice ale corpului este regula de bază. În timpul unui masaj clasic, pacientul resimte o mulţime de senzaţii şi deseori nevoia de odihnă după şedinţă. În schimb, în timpul unui masaj shiatsu, senzaţiile sunt mult mai puţin pregnante, dar se instalează o stare profundă de calm, care lasă pacientul odihnit şi revigorat.
În shiatsu, central este conceptul de "ki". Acest concept, cunoscut în China drept "chi" sau în India ca "prana", desemnează o forţă vitală activă care creează şi susţine viaţa. Conform terapiei shiatsu şi medicinei orientale, atunci când această forţă esenţială circulă liber, sănătatea este optimă. Dacă însă se instalează blocaje, apar stagnarea, denaturarea şi boala. Prin manevrele sale, terapeutul shiatsu caută să detecteze obstrucţiile şi să elibereze calea acestei energii. În consecinţă, vindecarea nu este produsă de terapeut, ci de mişcarea liberă a energiei, rolul terapeutului fiind acela de a potenţa influenţa ei latentă.
Curgerea liberă
a energiei vitale poate fi vătămată
atât de traume directe fizice, cât
şi de obiceiuri de viaţă
incorecte, de lipsa de mişcare,
de emoţii
şi gânduri negative. Toţi
aceşti
factori creează
tensiune
şi dezechilibru, în mod
implicit. Prin shiatsu, echilibrul necesar sănătăţii
este restabilit. Atingerea este esenţa
shiatsului. Atingerea este o forma fundamentală
şi extrem de intimă
de comunicare. Atingerea transmite, transformă
şi conectează.
În funcţie
de intenţia
cu care se atinge se pot transmite mesaje profund negative sau
profund pozitive. Această
formă
de conexiune poate să
rănească,
dar poate să
şi îngrijească,
să
răsfeţe,
să
iubească.
De aceea, datorită
acestor implicaţii,
este absolut necesar ca
şi terapeutul shiatsu să
se relaxeze în timpul şedinţei
şi să
se bucure în aceeaşi
măsură
ca
şi pacientul de legătură
care se creează
pe durata terapiei.
Fie că
e vorba de presiunea pe punctele de acupunctură,
de blânde manevre de tracţiune
şi întindere a
meridianelor de acupunctură,
de apăsări
profunde pe zone tensionate sau laxe terapia shiatsu vizează
acelaşi
efect: păstrarea
sau restabilirea sănătăţii
prin trezirea capacităţilor
latente de vindecare ale omului.
Datorită eficienţei şi a naturii sale neinvazive, shiatsu este recunoscut ca o formă eficientă de terapie, fiind din ce în ce mai des întâlnit în cadrul spitalelor, cabinetelor medicale individuale şi cluburilor de sănătate şi, datorită specificului său, continuă să câştige în popularitate cu fiecare tratament dăruit şi primit.
Prep. univ. drd. Dragoş Ghiţiu
