în shatsu (I)
Shiatsu este o formă
de terapie holistică apărută în China cu
aproape 2000 de ani în urmă, când relatările
arătau că unele boli nu puteau fi remediate decât
prin schimbarea dietei sau a modului de viaţă. În
acea perioadă, erau recomandate, de asemenea, ca forme de
terapie, masajul sau acupunctura. Medicii vremii, pe baza
observaţiei şi a experimentului au dezvoltat diferite
scheme terapeutice, ce includeau aceste forme de terapie, plus
fitoterapia şi exerciţiul fizic. Astfel, o ştiinţă
complexă a sănătăţii corpului uman s-a
conturat de-a lungul timpului. În ceea ce priveşte
masajul terapeutic, el se pare că ar fi apărut documentar
în scrieri vechi ayurvedice. În China antică era
cunoscut sub numele de "amma", de unde a fost preluat şi
în Japonia, fiind apoi adaptat la conceptele proprii de
diagnostic şi tratament. Terapia avea acelaşi nume
(amma) şi este cunoscută astăzi sub denumirea de
shiatsu. La ora actuală sunt cunoscute mai multe forme de
Shiatsu, fiecare dezvoltată de un maestru conform structurii
personalităţii sale şi cunoştinţelor
dobândite teoretic şi practic. Putem întâlni:
Namikoshi Shiatsu, Serizawa Shiatsu, Zen Shiatsu etc. În
Japonia sunt mai mult de 87 de mii de terapeuţi de shiatsu.
Acest lucru demonstrează popularitatea masajului
shiatsu în ceea ce priveşte prevenirea şi
tratamentul diferitelor disfuncţii ale corpului uman, atât
la nivel de muşchi, oase, cât şi la nivel
organic.
Shiatsu este un masaj modern cu rădăcini în
medicina tradiţională orientală. Uneori este descrisă
ca fiind o formă de fizioterapie japoneză. Abordarea
actuală a tratamentului are la bază principiile energeticii
umane din perspectiva orientală. Se folosesc intensiv în
tratament meridianele energetice (jingluo) şi punctele
de acupunctură (tsubo), care sunt, după caz, stimulate
sau relaxate folosind apăsarea blândă. În
shiatsu pacientul rămâne îmbrăcat pe durata
tratamentului şi nu se foloseşte ulei pentru masaj.
Shiatsu
este un cuvânt de origine japoneză alcătuit din
două caractere, respectiv shi, care înseamnă deget,
şi atsu, care înseamnă presiune. Modul de apăsare
al degetelor este principiul de baza în shiatsu şi este
specific acestei metode. Apăsarea este gradată şi
vine nu din forţa musculară a terapeutului, ci din
deplasarea centrului său de greutate spre centru de greutate al
pacientului. În consecinţă, mişcarea în
shiatsu poate fi reprezentată ca o apropiere şi depărtare
alternative ale centrului de greutate al terapeutului şi,
respectiv, al pacientului. Zonele de conexiune sunt reprezentate
astfel:
- în cazul terapeutului, degetele (mai ales policele), dar şi palma, genunchiul, cotul sau chiar talpa;
-
în cazul pacientului, diferite puncte de acupunctură, dar
şi anumite zone mai întinse, de obicei situate la
joncţiunea dintre os şi muşchi, deşi aceasta nu
constituie o regulă.
Prep. univ. drd. Dragoş Ghiţiu
