Durerea este un simptom complex şi cu multe aspecte.
este o afecţiune chinuitoare, observată în principal la persoane în vârstă de peste 50 de ani. Sub vârsta de 30-40 de ani este întâlnită cu totul excepţional. Femeile sunt mai des afectate decât bărbaţii, raportul fiind de 2:1 sau 3:2 femei faţă de bărbaţi.
Este o stare clinică dramatică, în care simptomul de debut şi dominant este durerea, de o violenţă şi o intensitate ieşite din comun. Este o durere de tip „şoc electric” cu debut rapid şi de scurtă durată, fiind declanşată de stimularea mecanică (vorbit, mestecat, atingere, vânt rece) a anumitor zone de la nivel facial. Pacienţii refuză să se mai bărbierească sau să se spele în zona care stimulează durerea. De asemenea, în încercarea de a uşura simptomele, pacienţii suportă extracţii dentare multiple.
Un fapt curios, încă neexplicat, este predispoziţia pentru ramura a doua a nervului trigemen, pe partea dreapta, care urmează traseul tâmplă, ochi, faţă, până la baza nasului. Durerea poate fi însoţită de contracturi ale musculaturii mimicii, lacrimare, salivaţie, înroşirea pielii pe partea respectivă. Se poate confunda cu migrena sau cu diverse afecţiuni dentare.
Criza poate dura de la câteva secunde la câteva minute. Pot exista chiar şi 20 de pusee dureroase pe zi. Perioadele dureroase pot persista săptămâni sau luni, urmate de perioade de acalmie de luni sau ani.
esenţială este, de fapt, o descărcare brutală la nivel neuronal, mecanism asemănător epilepsiei, de aici rezultând şi răspunsul favorabil la medicaţia anticonvulsivantă (carbamazepina, gabapentin, pregabalin etc).
În plus, se pot asocia antidepresive, modificând pragul de percepţie dureroasă. Pentru substanţele antidepresante, s-a postulat faptul că reducerea depresiei este per se analgetică. Date recente sugerează însă că efectele analgetice ale acestora sunt independente de efectele antidepresoare propriu-zise.
În terapia durerii din nevralgia de trigemen se pot utiliza o serie de metode nefarmacologice, rolul acestora fiind de consolidare a terapiei medicamentoase.
Dintre acestea, mai folosite sunt fizioterapia, TENS, psihoterapia, acupunctura.
