Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Metode de prevenţie şi tratament pentru meteodependenţă
Un organism tânăr şi sănătos percepe schimbările meteorologice bruşte mai puţin zgomotos, deoarece resursele biologice de adaptare generală vor permite ca aceste fenomene să treacă neobservate.
Dimpotrivă, un organism cu diferite afecţiuni necesită antrenarea sa la factorii de mediu ambiental şi meteorologici, proces numit adaptabilitate.
Cele mai afectate de oscilaţiile meteorologice sunt persoanele active aflate la vârsta a doua.
Măsurile de precauţie sau de prevenţie
Dacă există probleme cardiace, de tensiune arterială sau circulatorii, se va evita trecerea sau expunerea bruscă de la cald la frig şi invers. Dacă sunt cunoscute antecedente privind sindromul depresiv, se vor evita plimbările în aer liber pe timp de ceaţă.
Tratarea
meteodependenţei se face prin
metode de creştere a capacităţii de adaptare a
organismului la schimbările bruşte ale factorilor
atmosferici.
A. Climatoterapia
Cura heliomarină combinată cu talasoterapie se recomandă a fi făcută vara. Prin expunerea la soare va creşte temperatura corpului, dar ea va scădea brusc printr-o baie în mare sau într-un bazin cu apă rece, antrenând astfel toată circulaţia sangvină.
Cura de teren este o altă terapie benefică pentru meteodependenţi, dar aceasta se face în staţiunile balneoclimatice. Ea îmbină plimbarea (într-un cadru natural, în care presiunea atmosferică este crescută, iar peisajul relaxant) cu solicitarea aparatului locomotor, stimulând circulaţia sangvină periferică.
B. Duşurile alternante
Duşurile alternante sau scoţiene conduc la aproape acelaşi tip de călire. Expunerile se încep cu apă caldă, la 37°C, şi durează două minute. Apoi urmează jetul cu apă rece, la 35°- 33°C timp de 20 secunde. Se fac şase-şapte astfel de succesiuni. Diferenţele de temperatură dintre apa rece şi cea caldă vor trebui să crească progresiv, în timp, cu cel puţin două grade, până se va ajunge la 20°C diferenţă (adică 40°C cu 20°C). La final, tegumentele trebuie să fie calde, să existe o stare de bine, un tonus echilibrat, un somn bun, iar noaptea, tensiunea arterială să nu varieze semnificativ.
C. Terapia medicamentoasă
Reumaticii meteodependenţi pot urma şi un tratament medicamentos. Se poate institui o cură de una-trei luni, în special la schimbările de sezon (iarna-vara), cu alfa-blocante în doze blânde; în nici un caz nu se recomandă vasodilataţia brutală.
D. Remediile naturiste
Polenul
poate fi utilizat cu efecte benefice pe termen lung. El acţionează
asupra sistemului neuropsihic (măreşte capacitatea
intelectuală), a metabolismului general (reglează funcţiile
organismului, previne îmbătrânirea precoce) şi
asupra aparatului cardiovascular (acţionează asupra
hipertensiunii arteriale, aterosclerozei, fragilităţii
vasculare).
La
schimbările meteo bruşte, este benefic masajul cu ulei de
mentă sau de rozmarin, în fiecare seară. Sunt bune şi
compresele calde cu ceai de coajă de salcie, aplicate seara.
Ceaiurile de păducel şi roiniţă, îndulcite
cu miere pot constitui o excelentă terapie complementară.
Acestea redau somnul, buna dispoziţie, conferind o stare de calm
şi relaxare.
Extractul de gălbenele scade presiunea sangvină şi acţionează, în acelaşi timp, şi asupra inflamaţiilor din afecţiunile reumatismale. Gălbenelele au şi un efect uşor sedativ, putând fi utile în stările de nervozitate accentuată.
O dietă
bogată în usturoi combinat cu legume şi fructe bogate
în vitamina C, menite să mărească rezistenţa
organismului la factorii externi, de asemenea este de folos.
E. Remediile homeopate
Remediile homeopate sunt indicate în cefaleea produsă de curenţii de aer, anihilează tulburările psihosomatice, înlătură astenia, depresia şi dispoziţiile afective schimbătoare şi pot regla tensiunea arterială. Tratamentul durează, în medie, două-trei luni.
Contact
Facebook Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Blog Sef lucr. Dr. Georgiana-Ozana Tache
