Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Deoarece leziunile pancreasului sunt permanente, pacienții diagnosticați cu diabet zaharat de tip 1 sunt dependenți de tratamentul cu insulină pe tot parcursul vieții lor. Există diferite tipuri de insulină injectabilă, disponibile pentru diferite momente ale bolii. Tratamentul este prescris de către medicul diabetolog.
Tratamentul în situația diabetului zaharat tip 2 este alcătuit din 3 elemente principale: dietă, program de exerciții fizice și tratament medicamentos.
Dieta este individualizată și va fi stabilită de medicul ori specialistul nutriționist sau de către medicul diabetolog.
Scăderea în greutate și menținerea greutății corporale reprezintă un obiectiv principal.
Există o serie de alimente care sunt interzise bolnavilor cu diabet zaharat.
Băuturile alcoolice trebuie evitate pe cât posibil, în special berea, vinul, mustul. La fel, se vor evita și băuturile dulci, precum siropul sau băuturile carbogazoase; ceaiul și cafeaua pot să fie consumate, dar fără zahăr sau alte ingrediente precum: lapte, frișcă sau diferite arome.
Făina, painea albă, orezul și pastele sunt alimente cu conținut ridicat de carbohidrați și prezintă riscul de a crește nivelul zaharului din sânge la persoanele cu diabet zaharat de tip 1 și de tip 2.
Se vor exclude zahărul și produsele care conțin zahăr, biscuiți, ciocolată, prăjituri de cofetărie, bomboane, halva, înghețată, miere, ca având indice glicemic crescut.
Nu se vor consuma produse de patiserie, fructe uscate și confiate; nici fructe proaspete, precum: struguri, smochine, stafide, castane, pepene verde, cu conținut crescut în zahăr.
Se va limita consumul de sare.
Fasolea, mazarea, lintea, ciupercile, sfecla și, în general, legumele uscate sunt interzise, deoarece conțin peste 50% glucide. Restricția se aplică și asupra produselor lactate: brânză, smântană, iaurturi grase, deoarece prezintă conținut crescut de grăsimi saturate.
Trebuie evitate alimentele care conțin grăsimi saturate și trans. Alimentele bogate în grăsimi saturate sunt: carnea grasă, în special cea de porc, cârnații. Alimentele care conțin grăsimi trans sunt: cartofii sau alte alimente preparate prin prăjire, chips-uri, popcorn.
Există o serie de alimente permise bolnavilor cu diabet zaharat.
Se recomandă ingestia de apă la discreție sau minimum 35 ml/kgc, la fel și ceaiuri neîndulcite. Pâinea să fie din făină integrală, precum cea graham sau neagră. Pâinea graham este o pâine dietetică, făcută din făină măcinată din grâu integral, nu conține sare, dar are un conținut crescut de tarate. Se recomandă 25 de grame/zi pentru femei și 40 de grame/zi pentru bărbați.
Sunt recomandate preparate ce conțin pește proaspăt sau afumat; cât și legume precum: varză albă, varză roșie, conopidă, spanac, broccoli, fasole, dovlecei, bame, sparanghel, ciuperci, ardei grași, urzici, roșii dar și cartofi dulci copți (cu atenție acordată cantității).
Dintre produsele lactate se încurajează consumul de caș și urdă, cât și a celorlalte produse dar cu atenție la conținutul în grăsimi. Se poate adăuga și oul.
Gris, fulgi de ovăz, fidea, tăiței pot sta cu succes la baza alcătuirii meniurilor personalizate iar deserturile se recomandă să fie preparate în casă și de preferat să fie consumate cu maximă atenție și moderație.
Sunt premise fructele proaspete, deoarece conțin puțini carbohidrați dar și nuci, semințe, tofu.
Sportul sau programul de exerciții fizice nu trebuie să lipsească din activitățile vieții zilnice ale pacientului diagnosticat cu diabet zaharat tip 2.
Diabetul zaharat este o boală cronică progresivă caracterizată prin hiperglicemie indusă de scăderea secreției de insulină la nivelul pancreasului, rezistență la insulină sau ambele; alături de modificări în metabolismul lipidic și proteic. Prin rezistență la insulină se înțelege incapacitatea hormonului de a-și exercita efectele la nivelul celulelor țesutului adipos, mușchi, ficat.
Glucoza reprezintă cea mai importantă sursă de energie a organismului. Este utilizată de creier în proporție de 50 %, de mușchiul scheletic în proporție de 20% dar și de rinichi și alte țesuturi. Activitatea fizică tradusă prin contracție musculară, va conduce la o mai bună utilizare periferică a glucozei, cu scăderea nivelului glicemiei, în consecință. Pe durata efortului fizic, glucoza din sânge este preluata de transportorul GLUT 4. Intrarea acesteia în celula musculară se realizează prin două mecanisme: insulinodependent, prin fixarea insulinei pe receptorul de insulin, inducând autofosforilarea acestuia și activarea proteinei de substrat și fosfatidilinozitol 3 fosfat și noninsulinodependent, prin activarea unei serin kinaze cu eliberare de calciu și oxid nitric sau prin MAP (mitogen activated protein kinase) ori prin AMP kinază.
Efortul fizic prezintă o serie de beneficii, după cum urmează: crește sensibilitatea la insulină astfel încât glucoza sanguină va fi utilizată mai eficient în țesuturi; scade valoarea glicemiei și a hemoglobinei glicate; îmbunătățește consumul de oxigen; se îmbunătățește funcția endoteliului vascular și scade rigiditatea arterială, scade valoarea tensiunii arteriale; crește forța musculară, masa musculară; se ameliorează profilul lipidic (scad trigliceridele) și asigură scădere ponderală.
Postprandial, glucoza este stocată sub formă de glicogen la nivel hepatic și muscular. Glucoza în exces este depozitată sub formă de trigliceride la nivelul țesutului adipos. În condiții de post alimentar, nivelul glucozei în sânge se menține prin glicogenoliza hepatică și musculară (consumul rezervelor de glicogen hepatic și muscular), dar și prin gluconeogeneză (sinteza de glucoză) hepatică și renală din piruvat, lactat, glicerol, aminoacizi.
În timpul efortului fizic, nivelul glucozei sanguine scade, glicemia continuând să scadă și după oprirea efortului fizic; glucoza fiind utilizată pentru refacerea rezervelor de glicogen. Menținerea valorii normale a glicemiei, necesară funcționării creierului, se realizează prin eliberarea rapida a glucozei din depozitele de glicogen muscular și hepatic, iar după epuizarea lor, prin sinteza de glucoză (gluconeogeneză). Tot pe perioada efortului fizic, se activează sistemul nervos simpatico, cu eliberare de catecolamine care determină creșterea frecvenței cardiace, vasoconstricție în teritoriul splanhnic și suprimarea secreției de insulină. Scăderea nivelului de insulină din sânge determină activarea sintezei de glucoză hepatică și renală precum și hidroliza trigliceridelor în acizi grasi și glycerol, utilizați ca substrat energetic. Efortul va putea fi astfel, susținut. Se eliberează hormoni de contrareglare: glucagon, cortizol, hormoni de creștere, care induc gluconeogeneza și glicogenoliza pentru menținerea normală a valorilor glicemiei.
Pacienții cu diabet zaharat tip 1 nu au secreție proprie de insulină. Insulina exogenă administrată prin injecție, induce blocarea gluconeogenezei și glicogenolizei, chiar în condiții de glicemie scăzută, ceea ce crește riscul de hipoglicemie. În efortul fizic moderat, există un răspuns slab la scăderea glicemiei, din partea hormonilor de contrareglare. Dacă efortul fizic este foarte intens se produce creșterea glicemiei peste valoarea normală (hiperglicemie), în special prin intermediul hormonilor de contrareglare, iar dacă diabetul este dezechilibrat poate apare cetoacidoza diabetică (scăderea rezervei alcaline din sânge, ca urmare a acumulării de cetone). Prin urmare, acești pacienți necesită dozarea adecvată a efortului fizic și supraveghere pe durata desfășurării.
Conform recomandarilor OMS, Ghidul American Diabetes Association (ADA) recomandă la rândul său, pentru pacienții cu diabet zaharat tip 2, un program de minimum 150 minute de activitate fizică aerobă moderată sau intensă (respectiv 50 – 70 % din frecvența cardiacă maximă), desfășurată săptămânal. Programul constă în exerciții fizice aerobe (alergare, jogging, înot, ciclism, mers în ritm rapid), exerciții de rezistență (exerciții cu greutăți) și exerciții de echilibru și coordonare a mișcărilor.
În fapt, cu privire la exercițiile fizice, orice tip de activitate fizică sau tip de mișcare este binevenit; prin urmare, pacientul poate să meargă la sala de fitness, la studio de aerobic, sau se deplasează pe jos în pas alert ori doar se poate plimba cel puțin 30-60 de minute zilnic.
Câteva recomandări pentru pacienții cu diabet zaharat tip 1, care efectuează activitate fizică: se recomandă efort fizic de intensitate moderată; înainte de efortul fizic se verifică nivelul glicemiei și dacă este sub 100 mg/dl, pacientul va servi o gustare; activitatea fizică se desfășoară la 1-3 ore după injecția de insulină rapidă; se reduce doza de insulină rapidă cu până la 50 %. La pacienții cu pompe de insulină se reduce rata bazală de infuzie, se modifică bolusurile pre și post prandiale.
Câteva recomandări pentru pacienții cu diabet zaharat tip 2, care efectuează activitate fizică: înainte de efectuarea efortului fizic se recomandă screening efectuat pentru boala cardiacă ischemică (BCI) și pentru identificarea complicațiilor diabetului (microalbuminure, nefropatie, neuropatie, retinopatie); se recomandă exerciții fizice de intensitate moderată, efectuate cu frecvență cardiacă de 60 – 70 % din frecvența maximă; supraveghere atentă pentru pacienții care primesc tratament cu insulină sau ADO, la aceștia existând riscul de hipoglicemie.
Rolul benefic al activității fizice în prediabet și diabet este subliniat de rezultatele numeroaselor studii clinice efectuate cu privire la rolul exercitiilor fizice aerobe și anaerobe efectuate pe o durată de minimum 6 luni și este demonstrat efectul cu privire la scăderea în greutate, ameliorarea parametrilor lipidici și controlul glicemic.
Sunt citate rezultatele unor studii care arată: reducerea riscului relativ de apariție a diabetului zaharat la pacienții care au crescut fitnessul cardiovascular cu 1 MET; risc crescut de apariție a diabetului zaharat tip 2 la femeile obeze și inactive versus femeile slabe și active; la pacienții cu prediabet care au primit recomandări de dietă și activitate fizică s-a constatat scăderea incidenței diabetului zaharat; este relevată scăderea incidenței diabetului zaharat cu 58% la pacienții care au efectuat minimum 4 ore de activitate fizică săptămânal; reducerea riscului de diabet la pacienții cu dietă și activitate fizică și care au fost tratați cu ADO versus pacienții tratați doar cu ADO (metformin); scăderea incidenței diabetului zaharat prin modificarea stilului de viață, prin includerea activităților fizice; activitatea fizică a scazut hemoglobina glicată și a redus țesutul adipos visceral și subcutanat, a crescut răspunsul la insulină și a redus trigliceridele la persoanele cu diabet zaharat.
