Sindromul metabolic descrie o asociere compusă din obezitate, diabet zaharat, hiperlipidemie și hipertensiune arterială (“cvartetul mortal”), determinată de prezența grăsimii dispusă abdominal.
Există câteva beneficii certe ale practicării activității fizice, indferent de sex sau vârstă. În primul rând prin caloriile consumate, exercițiul fizic conduce la controlul greutății corporale, asigurând, fie prevenirea excesului ponderal și menținerea greutății actuale, fie pierderea kilogramelor suplimentare. Se spune că nu contează tipul sau durata activității fizice, important este să se înceapă. Cu cât este mai intens sau de durată, cu atâta exercitiul fizic presupune un consum caloric mai mare.
Exercițiul fizic și valorile tensiunii arteriale
Schimbările stilului de viață fac parte din strategia terapeutică inițială a reducerii tensiunii arteriale. Antrenamentul fizic desfășurat în mod sistematic induce un efect antihipertensiv moderat, în special la persoanele normoponderale de sex feminin; iar exercițiul aerobic scade valorile tensiunii arteriale chiar și printre persoanele supraponderale. În acest context, o pierdere în greutate de doar 3-9% se asociază cu o scădere a tensiunii arteriale sistolice și diastolice de 3 mm/Hg la persoanele supraponderale.
Exercițiul fizic/antrenamentul prezintă impact semnificativ asupra morfologiei diferitelor vase sanguine; schimbările structurale sunt urmate de modificări funcționale, ceea ce va conduce la îmbunătățirea fluxului sanguin. Exercițiul fizic produce angiogeneză (are loc expansiunea rețelei de capilare prin formarea unor noi vase de sânge); dar poate produce și arteriogeneza prin lărgirea vaselor existente.
Concluzie
Sindromul metabolic afectează în special populația țărilor industrializate și prezintă o prevalență cu tendință în creștere.