Îmbătrânirea sănătoasă se referă la optimizarea oportunităţilor pentru o stare generală de sănătate bună, astfel încât persoanele în vârstă să poată juca un rol activ în societate şi să se bucure de o calitate independentă şi înaltă a vieţii.
În ultimele decenii, studiul procesului de îmbătrânire a prezentat o dezvoltare deosebită. Această creştere a fost stimulată de:
- prelungirea duratei de viaţă medie a oamenilor, în întreaga lume;
- mai puţin spectaculos, dar totuşi semnificativ, prelungirea duratei de viaţă maxime;
- creşterea procentului de persoane vârstnice în populaţie, mai ales în unele ţări dezvoltate;
- proporţia crescută a cheltuielilor naţionale de sănătate utilizate de către persoanele în vârstă.
Datele biologice, epidemiologice şi demografice au generat o serie de teorii care încearcă să identifice o cauză sau un proces pentru a explica îmbătrânirea și consecinţa sa inevitabilă, moartea. Cu toate acestea, în ultimii ani, căutarea unei singure cauze a îmbătrânirii, cum ar fi o singură genă sau declinul unui sistem cheie a organismului, a fost înlocuită de vederea îmbătrânirii populaţiei ca un proces multifactorial, extrem de complex. Mai multe procese pot interacţiona simultan şi pot acţiona la mai multe niveluri de organizare funcţională.
Teoria neuroendocrină a îmbătrânirii populaţiei, care afirmă faptul că îmbătrânirea este cauzată de o pierdere progresivă a sensibilităţii de către hipotalamus şi structuri conexe în creier la inhibiţia prin feedback negativ. Teoria neuroendocrină explică cauza bolilor majore ale îmbătrânirii, care contribuie la peste 85% din decesele indivizilor de vârstă mijlocie şi înaintată. Aceste boli includ: (1) obezitate, (2) ateroscleroză, (3) hipertensiune arterială, (4) diabet zaharat, (5) cancer, (6) boli autoimune, (7) imunodepresie metabolică şi (8) sindrom de adaptare deficitară adrenală la stres.
Singurul sistem endocrin pentru care există o schimbare bine-definită, bruscă şi universală în funcţie de vârstă este axul hipotalamo-hipofizo-gonadal la femei. Funcţia sistemului hormon de creştere, axul hipotalamo-hipofizo-gonadal masculin şi porţiunea din cortexul suprarenal, toate suferă un declin progresiv, odată cu vârsta la cei mai mulţi oameni.
Mecanismele moleculare ale stresului oxidativ în îmbătrânire
"Îmbătrânirea este rezultatul acumulării progresive de modificări celulare care reduc capacitatea unui organism de a rezista stresului, provocând o scădere a posibilităţilor de supravieţuire". Astfel, îmbătrânirea are patru caracteristici: 1) progresivă, 2) endogenă, 3) universală şi 4) distructivă.
Teoria radicalilor liberi (FRTA) a fost propusă pentru prima dată în urmă cu peste 65 de ani, în anul 1954. În cadrul procesului de îmbătrânire, acești radicali liberi s-au dovedit a duce la un declin accelerat funcţional. Mecanismele sunt neclare. Teoria radicalilor liberi ai îmbătrânirii arată că o creştere a producţiei de radicali ai oxigenului produce o creştere a deteriorării celulare.
Vitamina C este un antioxidant critic solubil în apă şi interacţionează cu GSH si vitamina E pentru a menţine un mediu redus intracelular. Acest antioxidant arată un declin în concordanţă cu vârsta în diverse specii și a relevat o scădere semnificativă legată de vârstă, în concentrația bazală extracelulară de vitamina C. Oamenii nu dispun de enzime pentru a sintetiza vitamina C şi sunt dependenti de a dobândi vitamina C din dieta lor.
Vitamina E, antioxidantul lipid solubil este adesea folosită pentru a atenua stresul oxidativ în multe condiţii fiziopatologice. De exemplu, pacienţii cu ateroscleroză coronariană care primesc un tratament cu vitamina E au un risc semnificativ mai redus de boli cardiovasculare.
Un alt antioxidant potenţial protector în ţesuturile creierului este melatonina. Creierul preia acest hormon pineal, care scade cu înaintarea în vârstă. Melatonina a fost dovedită a fi mai eficientă decât vitamina E în neutralizarea radicalului peroxil.
Exerciţiul fizic adaptat
Numeroase studii care au fost efectuate arată că exercitiul regulat reduce modificările generate de către procesul de îmbătrânire şi speranţa medie de viaţă creşte modest, dar acest lucru lasă neschimbată durata maximă de viaţă. Pe de altă parte, exerciţiul acut poate duce la creşterea stresului oxidativ, deoarece O2 este consumat mai mult. În fapt, supraantrenamentul este cunoscut a fi nociv pentru organisme şi poate determina daune musculare, sub formă de control respirator scăzut, generarea masivă de radicali liberi cu creşterea stresului oxidativ 20. Exerciţiul moderat are un efect pozitiv asupra sănătăţii şi ar putea fi legat de activitatea zilnică moderată la om, care este înalt recomandată de profesioniştii din domeniul sănătăţii. Exerciţiul fizic moderat scade stresul oxidativ.
Stațiunea balneoclimaterică Techirghiol beneficiază de existenţa unor condiţii naturale deosebite, concretizate în prezenţa unor factori naturali sanogeni, şi anume: climatul, nămolul sapropelic, apa lacului, clorurată, sulfatată, bromurată, sodică, magneziană, hipertonă. Nămolul sapropelic, cu PH alcalin, este extras cu ajutorul propriei ambarcaţiuni de pe fundul lacului Techirghiol. În cadrul Sanatoriului Balnear și de Recuperare Techirghiol se acordă o atenție deosebită procesului fiziologic de îmbătrânire și asupra diversificării serviciilor medicale efectuate pentru creșterea calității vieții pacienților vârstnici și pentru promovarea îmbătrânirii active.
Sub acţiunea nămolului şi/sau a extractului de nămol se produce o stimulare armonică în toate glandele în sensul creşterii activităţii enzimatice şi de sinteză, dar cu păstrarea specificităţii fiecăreia.