Evoluția domeniului medical, stimulată de tehnologia modernă prin numeroase dispozitive de diagnostic și tratament utilizate în diferite specialități medicale: cardiologie (catetere vasculare, dispozitive cardiace, valve protetice), ortopedie (materiale de osteosinteză sau diferite tipuri de proteze), urologie (hemodializă prin fistulă sau grefă, catetere urinare), neurologie (dispozitive pentru sistemului nervos central) etc.
Printr-o simplă căutare în literatura de specialitate se poate observa o creștere exponențială a operațiilor de artroplastie, în corelație cu creșterea duratei de viață la nivel populațional implicând o necesitate ce presupune îmbunătățirea calității vieții, inclusiv prin menținerea sau creșterea mobilității la un nivel satisfăcător. În același timp, datorită creșterii numărului accidentelor de circulație și a celor sportive, utilizarea articulațiilor artificiale și a implantelor pentru osteosinteză crește constant. Protezele și materialele de osteosinteză folosite în tratarea patologiilor degenerative, în tratarea celor traumatice și chiar din motive estetice, sunt realizate din materiale cu o biocompatibilitate apreciată drept foarte bună.
În 1957, Elek și Conen au arătat că riscul de infecție este semnificativ mai mare atunci când este prezent un corp străin; aproape 50% din toate infecțiile nosocomiale sunt asociate cu dispozitive medicale în diferite situații.
Sursa infecției ar putea fi un implant contaminat, ar putea depinde de erori în dezinfecție și sterilizare, sau se poate regăsi la distanță. Din aceste considerente, în cazul intervențiilor chirurgicale suspicionate, este obligatoriu să investigăm, să identificăm și să tratăm orice focar infecțios. Sunt amintite studii care arată că infecțiile ortopedice sunt mai frecvente la pacienții cu un abces dentar sau o patologie infecțioasă la nivelul tegumentului sau tubului digestiv.
Pentru a preveni riscul infecțios operator s-au adoptat și alte măsuri: realizarea intervențiilor într-un bloc operator dotat cu flux laminar, practicarea procedurilor de către chirurgi bine pregătiți cu minimizarea timpului operator, administrarea de antibiotic profilactic, dar și utilizarea implantelor încărcate cu antibiotic, în cazurile severe.
O metodă care a reușit să câștige teren, în era evoluției tehnologice, este microcalorimetria. Aceasta este o metodă frecvent utilizată în chimia anorganică, care a început să capete contur și în medicină. Poate să fie folosită în prezent cu succes, având o sensibilitate foarte mare, detectând modificări de temperatură de ordinul micro-nanoJoulilor. Este de subliniat și faptul că în momentul de față există atât sisteme de achiziționare a datelor cât și programe (software) de analiză și coroborare a datelor. Putem realiza studii precise, într-un timp relativ scurt. Capacitatea bacteriilor de a degaja căldură prin activitatea metabolică este fundamentul cercetării noastre, microcalorimetrul putând să înregistreze energia degajată datorită recțiilor biochimice exoterme și pe baza lor cu ajutorul programului de integrare să genereze curbe de creștere care ulterior să fie interpretate, în context clinic.
În momentul de faţă apariţia agenţilor patogeni multi-rezistenţi reprezintă o problemă gravă de sănătate publică, iar comunitatea medicală încearcă dezvoltarea unor metode alternative de tratament. Una dintre aceste metode, care prezintă capacitatea de a distruge bacteriile fără să afecteze gazda, este utilizarea bacteriofagilor. Scopul acestui studiu microcalorimetric a fost observarea interacţiunii dintre o bacterie şi bacteriofag.
Discuții
Capacitatea bacteriilor de a dezvolta rezistență la antibiotice este o problemă de sănătate publică care necesită rezolvare pentru că emergența tulpinilor multi-rezistente reprezintă un risc care va crește morbiditatea și mortalitatea la nivel global în cazul acestor patologii. În ceea ce priveste infecțiile ortopedice, dezvoltarea de către bacterie a unui biofilm care îi conferă rezistență la tratamentul inițiat este o problema reală. În diferite studii s-a arătat eficiența bacteriofagilor în distrugerea bacteriilor care sunt aderente la implante prin intermediul biofilmului.
Utilitatea microcalorimetriei în descrierea interacțiunii dintre bacterie și bacteriofag este o temă de cercetare care nu a fost studiată în profunzime, numărul de articole analizând această temă este relativ restrâns. Un studiuucrarea realizat Recent aratăinteracțiunea bacterie-bacteriofag cu posibilitatea acestei metode de a studia liza produsă de bacteriofag asupra biofilmului bacterian dezvoltat de E. coli. O altă lucrare studiază capacitatea bacteriofagului de a potența tratamentul antibiotic standard în liza biofilmului bacterian produs de S. aureus. .
Reiese din aceste studii faptul că liza produsă de bacteriofag este direct dependentă de cantitatea acestuia, însă doar în combinația cu substanțe antibiotice s-a reușit liza completă a microorganismelor. Bacteriofagii fiind virusuri, au nevoie de o bacterie gazdă pentru replicare, numărul lor crescând exponențial față de titrul introdus inițial. Luând în considerare modelul de creștere al acestora se poate trage concluzia că un timp mai lung de expunere ar putea să ofere o liză completă a bacteriilor studiate.
Concluzii
Infecțiile în ortopedie reprezintă un subiect dificil, complex, de mare responsabilitate, cu influențe directe asupra pacientului, familiei, sistemului de sănătate, atât medical cât și socio-economic.
Evoluția și prognosticul sunt în strânsă dependență de punerea unui diagnostic clinic, imagistic, de laborator, microbiologic, precis, eficient, cât mai rapid, precum și de instituirea tratamentului antibiotic țintit, asupra microorganismului izolat și identificat.
Posibilitatea investigării interacțiunii dintre bacteriofag și bacterie a fost studiată cu succes atât în literatura de specialitate cât și în premieră în România.