Conf. Univ. Dr. Răzvan Ene
Interviu realizat cu Vicepreședintele Societății Române de Ortopedie și Traumatologie, Conf. Univ. Dr. Răzvan Ene
Cât de solicitați sunt medicii cu specialitatea dumneavoastră la ora actuală în România?
Ne numim specialiști în Ortopedie și Traumatologie, deci acoperim două repere patologice extrem de importante. Specialitatea este una extrem de solicitată, cu o adresabilitate uriașă, atât în domeniul traumei cât și al ortopediei. Ideea împământenită că ortopedul tratează cu ghips afecțiunile traumatice este foarte departe de realitatea noastră profesională zilnică. Poate fi o mare surpriză pentru publicul larg, nu și pentru colegii medici, dar un procent uriaș de pacienți care se adresează unui serviciu de urgență UPU sunt pacienți care au nevoie de serviciile noastre. Acestora li se alatură și pacienții fără traumatisme, dar cu afecțiuni cronice degenerative, cu patologii tumorale, instabilități articulare, traume sportive cronicizate… Există un câmp foarte larg de activitate, atât pentru colegii noștri specialiști care activează astăzi cât și pentru cei care se vor îndrepta în continuare către specialitatea noastră.
În ce măsură are publicul acces la specialiștii ortopezi? Care este acoperirea cu secții de specialitate în spitalele din teritoriu și ce s-ar putea face pentru o eventuală îmbunătățire a distribuției?
În realitate, distribuția este una destul de uniformă la nivel național, adica suntem prezenți în toate orașele mari, municipii de judet și chiar orașe mai mici ca populație. Desigur că majoritatea pacienților ajung în aceste servicii teritoriale, care sunt perfect capabile să intervină la traume cu un grad de dificultate mai scăzut, abordabile de un singur chirurg ortoped aflat în gardă. Când vine vorba despre traume majore însă, situația se complică. Pacientul are nevoie de o echipă chirurgicală mai complexă, formată din cel puțin doi ortopezi și eventual colegi cu alte specialități, cum ar fi neurochirurgia. Pentru spitalele mai mici este imposibilă asigurarea permanenței prin gardă cu echipe de asemenea dimensiuni, iar pacientul trebuie transportat urgent către un centru medical mai mare. Complicațiile în abordarea unui caz nu sunt date, asadar, de pregătirea colegilor nostri, care este una riguroasă, asigurată de centrele universitare în perioada formativă a medicilor de orice specialitate. Problema este una ce ține strict de logistică și este greu de crezut că poate fi rezolvată fără o extindere masivă a întregii rețele de sănăte din teritoriu, acțiune oarecum nerealistă întrucât este nesustenabilă în actualul context economic. Evident că întreg sistemul ar putea beneficia de îmbunătățiri, dar trebuie precizat că acesta funcționează, iar pacienții noștri au acces la servicii performante.
În ce măsură ține pasul ortopedia românească cu ortopedia europeana și care este relația dintre Societatea pe care o reprezentați și organizațiile echivalente de nivel european și mondial?
Fără falsă modestie, suntem la pas cu tot ce se întâmplă în statele avansate și lucrul acesta rezidă din faptul că suntem afiliați marilor organisme de ortopedie la nivel european și mondial. Mai mult, ortopezi de marcă din România sunt prezenți ca membri în board-urile de conducere ale acestor organizații internaționale, o parte dintre ele fiind chiar prezidate de colegii noștri. Prin afilierea SOROT și prin participările noastre la toate manifestările științifice sub egida SICOT, AAOS sau ESSKA, cu care colaborăm strâns, putem spune că avem un aport științific important pe specialitatea noastră și o recunoaștere internațională pe măsură. Ne susținem reciproc logistic la evenimente și schimbăm permanent informații, pentru a menține nivelul ridicat de pregătire al membrilor noștri.
Având în vedere cât de importantă este interdisciplinaritatea în medicina modernă, care este relația colegilor dumneavoastră cu medici din alte specialități, cu care faceți echipă pentru a aborda cazurile mai complexe: imagiști, neurochirurgi, oncologi…
Trăim într-o simbioză perfectă. Specialitatea noastră se bazează în mod esențial pe imagistică, totul pornește de la specialiștii în imagistică medicală, care sunt ca frații noștri. Dacă ne confruntăm cu o patologie oncologică sau cu traume multiple, echipa se lărgeste automat cu medicul oncolog, la care se pot adauga radioterapeuți, chirurgi generaliști, chirurgi plasticieni, neurochirurgi... Cum o bună parte a cazurilor impun colaborări între mai multe specialități, am învățat să funcționăm în simbioză. Fiecare își respectă specialitatea dar toți suntem constienți că nu putem funcționa unul fără celălalt, întrucât interesul pacientului primează și impune un efort comun.
Cât de atrăgătoare este specialitatea dumneavoastră pentru viitorii medici și ce face SOROT pentru a atrage noi medici către specialitatea dumneavoastră?
O să vă răspund dintr-o perspectivă personală. A fost visul meu din studenție să devin medic chirurg ortoped, așa că pot părea subiectiv când spun că este o specialitate foarte atragatoare. Știu că este o curbă lungă de învățare. Știu că tinerii au tendința, în ultima vreme, să dorească să își construiască o carieră mult mai repede decât am facut-o noi la vremea noastră. Din păcate, în specialitățile chirurgicale grele cum este ortopedia, nu este întotdeauna posibil. Ce face atractivă specialitatea noastră? În primul rând satisfacțiile pe care ni le oferă și nu în ultimul rând numărul mare de cazuri care ni se adresează. Rezultatul muncii noastre, a chirurgiei pe care o practicăm, de cele mai multe ori este rapid, indiferent dacă vorbim despre patologie degenerativă sau traumatică. Vine un politraumatism cu 5 fracturi, care are nevoie de o ședință chirurgicală mergând până la o jumatate de zi și după o săptămână pacientul acela este din nou pe picioare. Din aceasta perspectivă, a rapidității recuperării (care nu este întotdeauna valabilă), munca noastră aduce multe satisfacții.
