Prof. Univ. Dr. Simona Rednic
În bolile reumatismale autoimmune, afectările de organ sunt multiple, variate ca prezentare și severitate. Acest lucru se întâmplă pentru că vorbim de o reacție autoimună sistemică, care nu se limitează la un organ. Interferențele sunt multiple și aproape imposibil de înșirat: pneumologie, nefrologie, neurologie, cardiologie, oncologie, imagistică, cu fiecare din aceste specialități avem nenumărate interferențe. Vă dau doar câteva exemple, sclerodermia sistemică atacă în primul rând pielea, dar și tubul digestiv, plămânul, cordul sau rinichiul. În sindromul Sjogren, ținta inițială sunt glandele exocrine, dar și articulațiile, vasele și nervii periferici pot fi afectate. În lupusul eritematos sistemic nu există niciun organ care să nu poată fi afectat. Mecanismele sunt multiple, în principal e vorba de inflamație sistemică. Afectarea pulmonară interstițială este într-adevăr una din cele mai serioase, fiind frecventă și principala cauză de deces la pacienții cu sclerodermie sistemică sau unele forme de miozite (sindroamele antisintetazice sau miozita MDA5), și mai puțin frecventă dar nu lipsită de semnificație în artrita reumatoidă și sindromul Sjogren. În legătură cu această afectare e important să fie diagnosticată cât mai precoce și să fie tratată agresiv și adaptat. Un alt exemplu: Policondrita recidivantă, care este ca și celelalte colagenoze o boală autoimună sistemică, în care ținta primară a atacului autoimun este cartilajul. Și unde este prezent cartilajul? La nivelul nasului, urechilor, tractului respirator laringe și trahee, articulații, mai ales ale cutiei toracice, dar și la nivelul valvelor cardiace sau vaselor sanguine. Ca și celelalte colagenoze este variabilă ca manifestări și severitate, putând fi o boală amenințătoare de viață, dramatică. Apare de sine stătătoare sau asociată altor boli autoimune precum vasculitele sistemice.
