Dr. Ecaterina Tătaru, Biolog medical specialist
Deși medicina este într-o continuă evoluție în ceea ce privește terapia țintită a cancerului pulmonar, cu precădere a cancerului pulmonar fără celule mici (NSCLC), acesta rămâne una dintre principalele cauze de deces la nivel mondial, afectând din păcate atât persoanele fumătoare, cât și cele nefumătoare. Din punct de vedere histologic, NSCLC este împărțit în adenocarcinom, carcinom cu celule scuamoase (SCC) și carcinom cu celule mari. Deși chimioterapia pe bază de platină a reprezentat ani de zile tratamentul standard a cancerului pulmonar, în prezent abordarea personalizată s-a dovedit a fi mai eficientă, ducând la creşterea ratei de supraviețuire fără progresie tumorală și în ceea ce privește procentul total de supraviețuitori. Pentru stabilirea unui tratament cu o rată de succes cât mai mare, în completarea diagnosticului histopatologic și a testelor imunohistochimice, testele de biologie moleculară identifică mutații în oncogenele implicate în NSCLC, care reprezintă ținte terapeutice.
Conform ghidurilor internaționale, diagnosticul de adenocarcinom pulmonar trebuie urmat de testarea unor markeri moleculari, precum și testarea mutațiilor în gena EGFR, principala țintă pentru tratamentul (TKI) utilizat în prezent în terapia pacienților cu NSCLC. În cazul pacienților care nu prezintă mutații în gena EGFR sau răspuns favorabil la chimioterapie, a fost introdusă testarea și a altor markeri suplimentari. În Europa, specialiștii recomandă diverse teste moleculare (decontate în principal de companiile farmaceutice) în cazul pacienților cu NSCLC non-scuamos și a celor cu forme de carcinom scuamos fără celule mici, care să nu fie fumători/foști fumători.
Cel mai recent ghid realizat în 2018 recomandă testarea la pacienții cu adenocarcinom a mutațiilor în 6 gene (BRAF, KRAS, RET, ERBB2, MET, NTRK), dacă acești pacienți au avut rezultate negative la 3 prime testări (EGFR, ALK, ROS1) sau la pacienții tratați cu TKI, la care a apărut fenomenul de rezistență și progresia bolii.
Stabilirea unui tratament cu eficiență cât mai crescută se pare că este în continuare extrem de dificilă, mai ales datorită heterogenității tumorilor pulmonare. Pentru creșterea șanselor de alegere a celei mai bune opțiuni de tratament, dar și pentru recomandarea celor mai bune variante de testare a markerilor moleculari este utilă și importantă o foarte bună colaborare între medicii clinicieni, anatomo-patolog și specialiștii din laboratoarele de testare, astfel apelându-se din ce în ce mai des la formarea board-urilor oncologice multidisciplinare care în cazul pacienților cu NSCLC sunt formate din: oncolog, anatomo-patolog, chirurg - chirurgie toracică, radiolog, specialist în radioterapie, pneumolog, la care se pot adăuga farmaco-oncologi, specialiști în biologie și patologie moleculară și genetică. În urma descoperirii a tot mai mulți markeri moleculari asociați cu NSCLC, dar și a apariției destul de rapide a rezistenței la tratament, a fost și este necesară dezvoltarea de noi strategii terapeutice.
