Conf. Dr. Angela Butnariu
Incidența globală a tulburărilor de ritm la populația pediatrică este estimată a fi de 55/100.000 de prezentări în ambulatorul de cardiologie pediatrică și în serviciul de urgențe pediatrice. În camera de gardă sau în ambulator se prezintă de cele mai multe ori un pacient pediatric cu anxietate și rareori cu dispnee, fără o patologie cardiacă cunoscută, care acuză palpitații, ritm cardiac rapid sau neregulat. S-a dovedit că 89% dintre acești pacienți prezintă relații normale la examenul obiectiv cardiovascular sau înregistrarea electrocardiografică. La copil, tulburările de ritm cardiac sunt de o mare diversitate dar, în general, sunt mai puțin frecvente ca la adult. Incidența disritmiilor ventriculare grave este scăzută. Prognosticul este grevat de prezența unei cardiopatii asociate și de istoricul familial de sincopă sau moarte subită. Atitudinea față de activitatea sportivă este dictată de prezența și gravitatea simptomelor generate de tulburarea de ritm, în aceeași măsură ca însăși declanșarea disritmiei de efortul fizic sau stres.
Spre deosebire de patologia adultului, în pediatrie aritmiile cardiace sunt mult mai rar întâlnite. Explicații sunt multiple, dar prioritar este faptul că la copil patologia cardiovasculară este mult mai redusă decât la adult. Se consideră că tahicardia sinusală (puls crescut) este întâlnită în 50%, tahicardia supraventriculară (puls 140-180 bătăi pe minut, sau mai mare) în 13% și bradicardia (puls scăzut) în 6% dintre cazuri.
Trebuie să subliniem faptul că frecvența cardiacă la copil este foarte variabilă cu vârsta, fiind cu atât mai înaltă cu cât copilul este mai mic; excepție face prima săptămână de viață, astfel încât cele mai înalte frecvențe cardiace fiziologice din toată viața umană se estimează în jurul vârstei de 1 lună.
După cum se observă din tabel și în cadrul aceleiași grupe de vârstă există o mare variabilitate a normalului. În camera de urgență sau în ambulator se prezintă de cele mai multe ori un pacient pediatric cu anxietate și rareori cu dispnee, fără o patologie cardiacă cunoscută, care acuză palpitații, ritm cardiac rapid sau neregulat. Există și o a doua categorie de pacienți minori aduși de aparținători pentru că au constatat un puls cu valori pe care ei le consideră mai accelerate decât normalul.
Tulburările supraventriculare de ritm sunt, de departe, cele mai frecvente disritmii cardiace la copil. Extrasistolele atriale și joncționale sunt banale și se întâlnesc la 20% dintre copiii sănătoși.
Tulburările ventriculare de ritm, mult mai rare la copil decât la adult, sunt fie benigne, fără semnificație patologică, fie cu semnificație serioasă, de obicei, marca unei cardiopatii congenitale sau dobândite.
