Conf. Univ. Dr. Georgiana-Ozana Tache
Recomandări nutriționale în vederea susținerii procesului de vindecare după leziunile musculare petrecute în contextul activităților sportive
În literatura de specialitate este subliniată necesitatea existenței unei strategii nutriționale și a recomandărilor coerente pe care trebuie să le primească sportivii după o accidentare soldată cu leziune musculară (consum de proteine, antioxidanți, acizi grași omega 3 și probiotice). Se face referire la necesarul nutritiv, energetic și justificarea recomandării unor suplimente alimentare.
Analiza efectuată de specialiști cu referire la leziunile musculare ale sportivilor de performanță indiferent de disciplina sportivă dar și la persoane de ambe sexe, sănătoase dar cu leziuni musculare pentru care au menținut imobilizare, au urmărit să identifice diferențe ale revenirii la nivelul activității avută anterior accidentării, la persoanele care au urmat un anumit plan nutrițional.
Plan nutrițional, rolul suplimentelor alimentare
Pe parcursul etapelor de vindecare, recomandările energetice sunt cele estimate și calculate, conform nivelului efortului fizic desfășurat, la care ar trebui să se adauge necesarul datorat prezenței leziunii și/sau stresului asociat acesteia, reprezentat de o creștere de 10-15%. Pe parcursul fazei de reparație, consumul proteic optim de 1,6-2,5 g/Kg/zi cu repartizarea unei cantități de 20-35 grame proteină/masă servită; esențial în vederea menținerii masei musculare și pentru a reduce rezistența anabolică a mușchiului scheletal lezat.
Antioxidanții oferiti organismului prin intermediul alimentației sunt în măsură să controleze stresul oxidativ care se întâlnește pe parcursul fazei inflamatorii iar acizii grași omega 3 vor acționa prin stimularea căilor antiinflamatorii. Nu în ultimul rând, consumul probioticelor s-a dovedit că îmbunătățește procesul de reparație tisulară/musculară prin creșterea capacității de absorbție a proteinelor și creșterea funcției celulelor imune intestinale.
Probioticele se recomandă a se administra probioticele împreună cu antibioticele. Efectul protectiv, mai exact, rolul antimicrobian al probioticelor se manifestă atât pe calea producției proprii de factori cu rol antimicrobian (acizi grași cu lanț scurt, bacteriocide etc), cât și pe calea stimulării producției de peptide, substanțe cu rol antiinfecțios, produse de organismul colonizat de către probiotice. Probioticele ajută la stimularea producției de Ig A (anticorpi secretori majori; se găsesc în lacrimi, salivă, secreţii respiratorii, gastrointestinale şi urogenitale), prezintă efecte de modulare a proceselor inflamatorii și a activității celulelor natural killer-nk (limfocite citotoxice care aparțin sistemului imun înnăscut), care luptă împotriva celulelor infectate viral sau a celor canceroase.
Față de probiotice, diferențiem prebioticele care reprezintă hidrocarbonați nedigerabili cu rolul de a hrăni (ca substrat) probioticele, de a susține dezvoltarea coloniilor bacteriene de-a lungul tubului digestiv, având și rolul de a stimula descompunerea alimentelor digerate și asimilarea nutrimentelor. Datorită faptului că probioticul și prebioticul se administrează asociat, există preparate precum simbioticele care le conțin pe amândouă iar efectele se vor regăsi de-a lungul întregului tub digestiv
Activitate sportiva, risc de accidentare
Dincolo de faptul că prevalența leziunilor din activitatea sportivă este implicit crescută, se cunoaște că este și diferită, raportat la ramura sportivă. Astfel de statistici au fost realizate la Jocurile Olimpice (JO) de la Londra 2012 și Rio 2016. Pentru JO Rio 2016, incidența accidentărilor a fost de 128,8 iar cea a îmbolnăvirilor de 71,7 la 1000 de sportivi. Sporturile, precum judo, football, atletism s-a considerat a prezenta un risc crescut de accidentare, tradus prin întinderi musculare, fracturi și leziuni la nivelul genunchilor. Datele înregistrate au arătat o incidență majoră a acestor suferințe și la cei care practică motocross, box, mountain bike cycling, polo pe apă, rugby. Leziunea musculară este definită drept consecința unei suprasolicitări sau distorsii musculare; reprezintă 31% din totalul leziunilor sportive și 27% dintre cauzele de absenteism în cazul fotbaliștilor profesioniști.
Susținerea procesului de vindecare
Terapia fizicală
Aceasta reprezintă terapia de primă intenție și cea mai importantă pentru toate tipurile de accidentări. Atitudinea imediată este aceea a instituirii repausului segmentar, aplicarea de gheață, realizarea compresiei și ridicarea nivelul membrului respectiv, raportat la trunchi, precum și începerea aplicării unor proceduri precum ultrasonoterapia, alături de medicația utilizând AINS (antiinflamatoare nesteroidiene) și glucocorticoizi.
Pe durata procesului de recuperare medicală, nutriția devine un element fundamental în vederea asigurării substratului energetic și aportul de nutrimente, atât de necesare procesului reparator (ce include și refacerea structurilor deteriorate, stăpânirea inflamației și contracararea stresului oxidativ, datorat leziunii produse).
Refacerea leziunii musculare necesită plan nutrițional particular, în concordanță cu gradul imobilizării, scăderea nivelului activității fizice, gradul masei musculare pierdute, tonusul și funcționalitatea musculară. Modul în care nutriția participă la procesul de regenerare devine astfel esențial, condiționând întoarcerea la activitățile sportive, raportat la stadiile evolutive: distrucție tisulară-inflamație, reparație și faza de remodelare.
Concluzie
Prin urmare, trebuie să se asigure aport proteic de înaltă calitate, de antioxidanți, acizi grași omega 3 și de probiotice, utile și necesare pe tot parcursul procesului de refacere. Proteinele din dietă sunt utilizate pentru refacerea structurilor lezate și prevenirea catabolismului muscular, antioxidanții și componentele antiinflamatoare condiționează expresia genelor citokinelor antiinflamatorii postlezional iar probioticele îmbunătățesc răspunsul sistemului imun pe durata și în contextul procesului de reparație musculară.
