HTA esenţială este una dintre cele mai frecvente afecţiuni pentru care pacienţii se adresează medicului de familie. În ultima perioadă, s-a constatat o creştere a numărului de pacienţi tineri (cu vârste sub 55 ani ) cu simptomatologie sugestivă pentru debutul de HTA esenţială.
Din punct de vedere etiologic, HTA se împarte în două categorii: HTA esenţială şi HTA secundară. În HTA esenţială nu se poate dovedi o cauză organică, dar în HTA secundară se poate identifica o cauză etiologică (renală, neurologică, endocrină, cardiovasculară).
În mod normal, valorile de TA nu trebuie să depăşească 140 mm Hg pentru TA sistolică şi de 90 mm Hg pentru TA diastolică. Pentru a se diagnostica corect o HTA instalată este nevoie ca, la mai multe măsurători succesive, valorile obţinute să depăşească valorile considerate normale.
De cele mai multe ori, valorile crescute ale TA se însoţesc şi de tulburări în metabolismul lipidic (dislipidemie) sau glucidic (tulburări de glicoreglare sau chiar diabet zaharat), aceştia din urmă constituind factori de risc pentru apariţia infarctului de miocard, a accidentului vascular cerebral sau chiar a morţii subite. În condiţiile în care, în ultimii ani, s-a constatat o creştere a numărului de persoane supraponderale şi chiar obeze, numărul de pacienţi diagnosticaţi cu HTA a crescut semnificativ.
Pentru a trata corect o HTA trebuie instituit un regim igieno-dietetic şi tratament medicamentos. Regimul igieno-dietetic înseamnă reducerea greutăţii corporale (scăderea greutăţii cu 10 kg poate fi urmată de scăderea TA cu aproximativ 10 mm Hg), apoi de instituirea restricţiei de sare (NaCl) (nu este absolută, ci numai relativă: regimul este hiposodat, nu complet desodat), reducerea aportului de lipide şi glucide (dacă pacientul este obez) şi reducerea cantităţii de cofeină, interzicerea fumatului.
Tratamentul medicamentos se face individualizat în funcţie de valorile de debut ale HTA şi de factorii de risc asociaţi. Există mai multe clase de medicamente antihipertensive utilizate pentru tratamentul HTA. Dacă valorile de debut sunt mari, atunci se utilizează scheme combinate de 2 până la 4 medicamente antihipertensive. Uneori se asociază şi medicaţie pentru tratarea dislipidemiei asociate.
Printre clasele de medicamente utilizate sunt: inhibitorii de enzimă de conversie, diureticele, inhibitorii de receptori de enzimă de conversie (sartanii), betablocantele, alfablocantele, blocantele de calciu. Tratamentul HTA cu valori mici la debut (HTA stadiul I) se face în monoterapie (un singur medicament) şi se poate începe cu orice clasă terapeutică. Pentru stadiile II şi III terapia se face combinând clasele de medicamente existente, astfel încât să se atingă valorile optime de TA respectiv sub 140/90 mm Hg.
În ultima perioadă se folosesc asocieri terapeutice diverse, de obicei de câte două medicamente antihipertensive în acelaşi comprimat, atât pentru simplitatea administrării (în monodoză, monoadministrare) cât şi pentru creşterea complianţei terapeutice, ele fiind uşor acceptate de pacienţi.
Asocierile terapeutice sunt între inhibitori de enzimă de conversie şi diuretice (combinaţii între enalapril, ramipril, lisinopril, quinapril, perindopril, fosinopril şi hidroclorotiazida), blocante de calciu şi inhibitori de enzimă de conversie (trandolapril/verapamil, perindopril/amlodipina, nitrendipin/enalapril, lisinopril/amlodipina), antagonişti ai angiotensinei II şi diuretice (combinaţii între losartan, valsartan, irbesartan, telmisartan şi hidroclorotiazida), precum şi combinaţii între blocanţi de calciu şi antagonişti ai angiotensinei II (valsartan/amlodipina).
dumitru c
medicamentele pe bază de plante ne ajută în HTA sau le trecem ca tratament placebo în special ceaiuri etcț
Jan. 29, 2016, 6:22 p.m.dumitru c
medicamentele pt HTA pot provoca steatoză
Jan. 29, 2016, 6:25 p.m.