univ. dr. Simona Coşoveanu Asist.
În ultimele decade, obezitatea a devenit una dintre cele mai frecvente boli de nutriţie din lume, având amploarea unei pandemii, fiind considerată boala secolului XXI. Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate, declanşând comorbidităţi fizice şi psihologice de tipul DZ tip II, sindrom metabolic, boli cardiovasculare şi depresii (Summerbell, Waters, 2005; Hedley et al., 2004). Obezitatea primei copilării este frecventă, prognosticul fiind cu atât mai nefavorabil cu cât momentul debutului obezităţii este precoce şi excesul ponderal mai mare.
În prezent se constată o tendinţă de creştere cu caracter epidemic a obezităţii şi supraponderii, care au ajuns să afecteze la scară mondială aproximativ 20-25%, respectiv 45-50% dintre copii şi adolescenţi. Conform unui studiu efectuat în 79 de ţări, OMS apreciază că există 250 milioane de obezi în lume, din care se estimează că 22 milioane sunt copii cu vârsta mai mică de 5 ani.
Un studiu efectuat în 2009 (Cole et all.) a arătat că 25% dintre adulţii obezi au fost supraponderali în copilărie. Date provenind din studiile NHANES II (1976-1980) şi NHANES 2003-2006 arată o creştere a prevalenţei obezităţii la preşcolarii de 2-5 ani de la 5% la 12,4%; la grupa de vârstă 6-11 ani de la 6,5 % la 17%, iar la 12-19 ani de la 5% la 17,6%. Raportul IOTF (International Obesity Taskforce) arată că unul din 10 copii este supraponderal.
În cadrul Programului Naţional de Supraveghere a Stării de Nutriţie, 1993-2002, un studiu efectuat de IOMC Bucureşti şi raportat de OMS în 2003 a arătat o prevalenţă a supraponderii la copiii 0-4 ani de 6,4% la fete şi 5,5 % la băieţi.
Un alt studiu, efectuat în 2005-2006 şi publicat într-un raport al „The International Association for the Study of Obesity”, Londra, aprilie, 2009, a arătat că prevalenţa supraponderii la copiii de 11-15 ani este, în România, 14,7% la fete şi 8,7% la băieţi, cea mai mare înregistrându-se în Malta (31% la băieţi şi 28% la fete) şi cea mai mică în Lituania (10,3% la băieţi şi 4,7% la fete).
Deşi etiologia obezităţii este multifactorială, ea este legată în principal de un aport caloric care depăşeşte necesităţile energetice ale organismului. Excesul ponderal apare atunci când energia de aport depăşeşte, pentru o perioadă suficientă de timp, consumul energetic.
În apariţia obezităţii, pe lângă factorul genetic, intervin factorii individuali şi de mediu, care acţionează pe căi neuroendocrine şi metabolice.
Dintre factorii ambientali cu cel mai mare impact asupra statusului nutriţional al copilului se evidenţiază mediul familial, fapt demonstrat într-un studiu efectuat de Faith JO et al. (Pediatrics, 1998).
Copiii sunt dependenţi de părinţi în procurarea mâncării, iar obiceiurile alimentare ale copiilor sunt constrânse şi modelate şi de selecţiile alimentare ale părinţilor, care, la rândul lor, sunt determinate de contextul cultural, economic, incluzând costul, avantajul, gustul şi accesibilitatea alimentului. Studiile au arătat că preferinţele alimentare ale copiilor sunt influenţate, în 75% din cazuri, de emisiunile TV şi reclamele comerciale.
Actualele medii alimentare sunt obezigene, fiind bogate în zaharuri şi grăsimi, cu conţinut scăzut de fructe, legume, cereale şi lactate (Liu GC et al., 2002). Anotimpul influenţează consumul de energie, primăvara fiind cel mai mare consum. Fogelholm et al. (IJO, 1999) arată că inactivitatea părinţilor constituie un factor pozitiv şi puternic de predicţie pentru inactivitatea copilului.
Aportul alimentar excesiv reprezintă, în mod cert, principalul factor exogen, cu rol în geneza şi perpetuarea obezităţii. Majoritatea cercetătorilor atrag atenţia că obezitatea apărută în copilărie şi menţinută la vârsta de adult este mai greu de tratat decât obezitatea apărută la maturitate.
Obezitatea copiilor din secolul XXI duce inevitabil la scăderea speranţei de viaţă. Promovarea unui stil de viaţă sănătos la copiii obezi şi supraponderali este importantă, cu scopul de a creşte calitatea vieţii.
BIBLIOGRAFIE
1. Barlow Sarah E., Expert Committee Recommendations Regarding the Prevention, Assessment, and Treatment of Child and Adolescent Overweight and Obesity: Summary Report, PEDIATRICS Vol. 120 Supplement December 2007, pp. S164-S192.
2. www.cdc.gov/nchs/NHANES 2005-2006. Prevalence of Overweight Among Children and Adolescents: United States; Childhood Overweight.
3. Ogden CL, Flegal KM, Carroll MD, Johnson CL. Overweight and obesity among US children, adolescents, and adults, 1999-2002. JAMA 291:2847-50. 2004.
4. James, Philip. IOTF Childhood Obesity Report, May 2004.
5. www.who.int/child-adolescent-health. Obesity: preventing and managing the global epidemic, Report of a WHO Consultation, Geneva, 2004.
6. Leigh Deborah Anderson, Bernadette Mazurek Melnyk, Prevention and Early Treatment of Overweight and Obesity in Young Children: A Critical Review and Appraisal of the Evidence, Pediatr Nurs., 2007; 33(2):149-161.
