Filmul lacrimal este o peliculă de lichid care acoperă suprafaţa oculară.
Ochiul uscat este o alterare a filmului lacrimal cauzată de un deficit de producţie (cantitativ/calitativ) sau evaporare excesivă, care determină leziuni ale suprafeţei oculare şi disconfort ocular. Este foarte frecvent, numărul bolnavilor crescând în ultimii ani prin: creşterea duratei de viaţă, a consumului de medicamente ce alterează secreţia lacrimală, folosirea computerelor, chirurgia estetică şi refractivă. Boala este în general cronică şi progresivă iar terapia se adresează doar ameliorării simptomelor.
Cauze: legat de vârstă: producţia de lacrimi începe să scadă la 30 ani; hormonal: la menopauză aproape toate femeile au o formade ochi uscat; immunologic:reacţie autoimuna în glandele exocrine ( sdr. Sjogren primitiv/ sec.); farmacologic: folosirea cronică de coliruri ce conţin conservanţi sau medicamente administrate sistemic: antidepresive, antihistaminice, antihipertensive ;denutriţia: avitaminoaza A, alcoolismul; infecţiile: distrugerea ţesutului glandular, blefarite, trahom; traumatismele;iinervaţie deficitară; glande nefuncţionale; deficiente în utilizarea lacrimilor: afecţiuni corneene sau defecte ale pleoapelor.
Apare la orice vârstă, neexistând un pacient tipic. Bolnavii pot prezenta: senzaţii de arsură/corp străin, prurit, fotofobie, hiperemie conjuncticală, blefarospasm. Cei mai mulţi relatează simptome diurne cu accentuare în timpul zilei şi în anumite condiţii de mediu. Mai pot apare modificări ale vederii.
Există 3 stadii: 1- pacientul are simptome, dar nu există leziuni; simptome prezente alături de modificări reversibile ale suprafeţei oculare; 2- apar leziuni ireversibile; 3- se poate ajunge la pierderea vederii.
Tratament . Schemele terapeutice se concentrază pe ameliorarea simptomelor şi păstrarea unei acuităţi vizuale bune.
În prezent exista 4 aspecte importante, neglijarea lor putând face aproape inutilă terapia:
-psihologic - pacienţilor trebuie să li se explice că boala pe care o au este cronică şi incurabilă, dar că nu este foarte gravă iar simptomele pot fi diminuate.
- controlul condiţiilor de mediu : -trebuie evitate:
* expunerea directă la curenţii de aer: ventilatoare, aer condiţionat; umidificarea aerului în încăperi şi portul ochelarilor chiar când nu este necesară corecţia optică (scade evaporarea lacrimilor);
* poluanţii atmosferici, inclusiv fumul de ţigară;
* poziţia pacientului în timpul anumitor activităţi: privitul în jos în timpul lucrului la calculator (în loc să privească înainte), cărţile se ţin mai aproape de toarace
* reducerea temperaturii în cameră (temperatura ridicată favorizează evaporarea lacrimilor).
- tratament medicamentos :
* substituţia secreţiei lacrimale: formule de lacrimi artificiale: soluţii; geluri; unguente. Este important să fie folosite frecvent şi cu regularitate.
* tratament hormonal şi tratament antiinflamator – doar în cazuri speciale
*tratamentul disfuncţiei glandelor lacrimale şi blefaritei: igiena pleoapelor (comprese calde, şampon special); combinaţii topice de antibiotic-corticosteroid; tratament antibiotic general
-alte variante terapeutice : stimularea secreţiei lacrimale; scăderea vâscozităţii lacrimilor; lentile de contact terapeutice; tratament chirurgical: folosit rareori şi doar în cazurile foarte grave, are 2 obiective: reţinerea secreţiei lacrimale şi suplimentarea secreţiei lacrimale pe suprafaţa oculară.
