Prof. dr. Maria Stamatin
Primul lucru care trebuie făcut este recunoașterea rapidă a acestei patologii, care crește morbiditatea și mortalitatea neonatală. Nediagnosticarea promptă și nerecunoașterea patologiei, duce implicit la lipsa de prevenire a acesteia. Ca și factori de risc pentru infecția neonatală, aceștia sunt reprezentați fie de gazdă fie de mediul de spital: prematuritatea extremă, greutatea mică la naștere, sarcini neurmărite și neinvestigate bacteriologic, membrane rupte peste 18 ore și toate procedurile invazive de diagnostic și tratament (ventilația mecanică, cateterizare, metodele de alimentație enterală și parenterală), precum și spitalizarea prelungită în secțiile de Terapie Intensivă Neonatală.
Utilizarea intempestivă și empirică de antibiotic duce la selectarea unor tulpini de germeni multidrug-rezistenți, or, în secțiile de Terapie Intensivă Neonatală se utilizează antibiotice puternice, cu spectru larg, iar folosirea lor nu este întotdeauna justificată.
Însistăm asupra identificării factorilor de risc pentru infecție, a posibilităților de diagnostic, nu întotdeauna facile sau disponibile, și a profilaxiei. Pentru preventirea infecțiilor materno-fetale, un rol important îl are urmărirea sarcinii și screening-ul bacteriologic la o vârstă de gestație de 34-35 săptămâni. Pentru infecțiile apărute tardive, legate de îngrijirile primite în secția de Terapie Intensivă Neonatală, un rol important îl joacă spălatul mâinilor de către personalul medical și aparținători, deși cele mai simple lucruri sunt de multe ori cele mai greu de implementat. Astfel, în toate aceste lucrări se insistă asupra unor protocoale adecvate de spălare a mâinilor și de administrare judicioasă a antibioticelor.
Avem o rată mare de decese în rândul nou-născuților.
În România, din păcate, mortalitatea neonatală încă se menține pe primul loc în Europa. Bineînțeles că a scăzut foarte mult în ultimii 25 de ani, dar principalele cauze de deces rămân prematuritatea (cu tot cortegiul ei de complicații), infecții, de cele mai multe ori materno-fetale, transmise de la mamă, din cauza igienei precare pe perioada sarcinii (în România predomină cele cu germeni Gram negativi), dar și congenitale (Toxoplasmoza, sifilis, hepatite), sau cele asociate actului medical, datorate pe de o parte imaturității imunologice a prematurului, îngrijirilor deficitare în secțiile de neonatologie, care, de cele mai multe ori, nu se efectuează corect din cauza personalului insuficient și a numărului mare de nou-născuți pe care o asistentă îi are în îngrijire. De exemplu, la nivelul Centrului Regional Terapie Intensivă Neonatală din cadrul Spitalului Clinic de Obstetrică-Ginecologie Cuza-Vodă din Iași, o asistentă îngrijește de cele mai multe ori 5-6 nou-născuți care necesită suport respirator și alimentație parenterală, în timp ce în secții similare din Europa și SUA o asistentă îngrijește 1-2 asemenea copii.
Infecții frecvente în rândul nou-născuților
Infecțiile materno-fetale sunt cele mai frecvente. Acestea pot duce fie la malformații, dacă se produc în primul trimestru de sarcină (toxoplasmoza, rubeola, infecția cu citomegalovirus), fie la sepsis neonatal precoce, dacă sunt transmise în ultima parte a sarcinii sau în preajma nașterii.
Conștientizarea femeilor însărcinate în ceea ce privește pericolul pe care îl reprezintă infecțiile vaginale sau urinare asupra sarcinii
Orice femeie care dorește să aibă un copil sănătos, ar trebui să fie evaluată obstetrical înaintea concepției. Ulterior, pe parcursul sarcinii, necesită evaluare periodică de către medicul de familie, care are un rol important în educația gravidei și orientarea ei către investigații simple (hemoleucograma, sumar de urină, frotiu vaginal) și ulterior către medicul obstetrician, pentru evaluare detaliată. Conform criteriilor MS si CNAS, gravida fără risc are obligația de a se prezenta pe parcursul sarcinii la minim 3 examinări. Bineînțeles, dacă în cursul acestora se identifică riscul de naștere prematură sau alte patologii, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul zaharat gestațional, aceste examinări se fac diferențiat. Un rol important în conștientizarea gravidei îl are echipa formată de medic de familie-medic obstetrician și, bineînteles, familia.
Perspective de viitor
În specialitatea de neonatologie din România, după 1990, s-au făcut progrese remarcabile, atât prin faptul că neonatologia a devenit specialitate de sine stătătoare, cât și prin progresele făcute în îngrijirea nou-născutului: regionalizarea sistemului de îngrijire neonatală pe criterii de competență, instruirea personalului medical superior și mediu prin diferite programe de instruire, dezvoltarea unor centre de Terapie Intensivă Neonatală, comparabile ca și dotări cu orice centru european, elaborarea de ghiduri de practică medicală. Sunt încă multe lucruri de făcut pentru ca orice nou-născut, indiferent de nivelul de competență al maternității în care se naște, să beneficieze uniform de aceleași îngrijiri. Pentru acest lucru, pentru ca progresele să continuie pe o bază solidă, trebuie ca tinerii medici să opteze pentru neonatologie ca specialitate de pregătire și să rămână în țară. Un alt obiectiv ar trebui să fie normarea corespunzătoare a personalului mediu.
