Conf. Dr. Angela Butnariu
Reumatismul articular acut (RAA), boală inflamatorie poststreptococică, este în declin. Afirmaţia este valabilă pentru ţările din Europa şi statele continentului nord-american. În ţările cu standard socio-economic şi de asistenţă medicală precare RAA reprezintă încă o problemă. Chiar şi în ţările dezvoltate colectivitatea de copii rămâne un factor de risc pentru infecţia streptococică, respectiv RAA. RAA debutează, de regulă, între 5 şi 15 ani, niciodată sub vârsta de 3 ani.
RAA apare după o infecţie, de regulă faringiană. Nu toţi pacienţii care prezintă faringită cu streptococ beta-hemolitic dezvoltă RAA. Există factori genetici care par a fi implicaţi în predispoziţia unor subiecţi de a dezvolta RAA. Infecţiile streptococice localizate la alt nivel decât cel faringian sunt foarte rar urmate de apariţia RAA.
Sursele de infecţie sunt reprezentate de bolnavii cu infecţii streptococice active sau de purtătorii asimptomatici de streptococi la nivel nazo-faringian.
Frecvenţa RAA a început să scadă încă înainte de era antibioterapiei din motive neclare şi a diminuat dramatic odată cu introducerea pe scară largă a antibioticelor.
Dacă în anii ‘50 incidenţa RAA în Danemarca era de 100/100.000 locuitori, în 1980 a ajuns la valori de 0,23-1,88/100.000 locuitori, iar în prezent incidenţa este şi mai mică. Date statistice arată că în România incidenţa RAA este de 8-10 cazuri/100.000 locuitori (incluzând şi valvulopatiile reziduale). În ce priveşte mortalitatea generală a bolii, aceasta a scăzut dramatic, la ora actuală fiind aproape 0 în ţările dezvoltate, dar rămânând la o cifră de 1-10% în cele în curs de dezvoltare. Gravitatea bolii este corelată cu suferinţa cardiacă: cardita din puseul acut, respectiv valvulopatia reziduală. După un episod de RAA, 9-39% dintre pacienţi dezvoltă o valvulopatie reziduală.
De ce este în declin RAA?
În primul rând datorită aplicării corecte a profilaxiei primare şi în al doilea rând datorită creşterii nivelului de asistenţă medicală şi ameliorării condiţiilor socio-economice ale familiilor.
Profilaxia primară reprezintă tratamentul corect şi prompt al faringitelor streptococice. Tratamentul, care este o profilaxie primară în raport cu boala, are ca obiectiv iniţial eradicarea infecţiei streptococice.
Pentru recurenţele de faringită streptococică se administrează o nouă cură antibiotică, ca mai sus. Medicul trebuie sa urmărească complianţa la tratament, deoarece pacienţii devin asimptomatici după aproximativ 3 zile de terapie şi nu îşi continuă întotdeauna medicaţia. Pacienţii cu faringită streptococică sunt contagioşi până la 24h după instituirea tratamentului antibiotic si trebuie izolaţi cel puţin în acest interval
