Ochiul roșu la copii este o situație cu care ne întâlnim frecvent în practica medicală. Ochii pot fi roșii de la oboseală (jucatul excesiv pe telefon, tabletă, calculator), de la înotul fără ochelari corespunzători, de la conjunctivită, alergii oculare sau datorită purtării prelungite a lentilelor de contact. Roșeața oculară poate semnala și afecțiuni oculare mai severe, unele dintre ele chiar amenințătoare de vedere. De aceea, este foarte importantă prezentarea la medic, pentru un diagnostic și un tratament corect cât mai precoce!
Cauzele cele mai frecvente de ochi roșu la copil sunt: Conjunctivita – una dintre cele mai des întâlnite afecțiuni oculare la copii, reprezintă inflamația conjunctivei (membrana transparentă care acoperă albul ochiului și pleoapele pe interior). Poate fi de cauză infecțioasă sau non-infecțioasă, iar pe lângă roșeața oculară determină și senzație ușoară de arsură sau de corp străin, uneori mâncărime, lăcrimare și/sau secreții, plus simptome de viroză respiratorie (copiii fac foarte des conjunctivite în condițiile unei infecții a tractului respirator superior). Sunt mai multe tipuri de conjunctivite (bacteriene, virale, alergice).
Cel mai des, secrețiile purulente sau mucopurulente abundente se întâlnesc în conjunctivita bacteriană, pe când lacrimarea (secrețiile apoase), însoțește de obicei conjunctivita virală. Conjunctivitele, în special cele virale, sunt foarte contagioase în primele 1-2 săptămâni de la debut, de aceea, pe lângă măsurile de igienă riguroase, se recomandă și evitarea colectivității.
Simptomul cvasiconstant din conjunctivitele alergice, este pruritul ocular intens (mâncărimea). Practic nu există alergie oculară fără mâncărime!
O entitate particulară a conjunctivitelor alergice este keratoconjunctivita vernală, o afecțiune cu debut sub vârsta de 10 ani, cu caracter sezonier, vârful incidenței fiind la sfârșitul primăverii și vara. Este însoțită de ochi roșii, prurit intens, disconfort, fotofobie (sensibilitate la lumină), lăcrimare și secreții mucoase. Deși este o afecțiune autolimitantă, care se ameliorează treptat spre adolescență, poate determina complicații corneene severe, cu scăderea permanentă a acuității vizuale. De aceea, prezentarea rapidă la medic este esențială pentru limitarea complicațiilor și păstrarea vederii!
Referitor la conjunctivita nou-născutului, ea poate fi și de natură infecțioasă, dar foarte frecvent este secundară unui canal lacrimal înfundat. Dacă ochiul este lăcrimos sau umed permanent și intermitent face secreții muco-purulente, cel mai probabil copilul are obstrucție de canal nazo-lacrimal. Întrucât există atât de multe tipuri de conjunctivită, tratamentul diferă și este specific fiecărei entități în parte. De aceea medicul oftalmolog este cel mai în masură să prescrie tratamentul corect pentru fiecare caz în parte!
Keratita – reprezintă afectarea corneei (prima lentilă a ochiului, cea pe care se aplică lentila de contact). Copiii fac frecvent keratite virale, după infecții cu adenovirusuri sau virusuri herpetice, sau ca și complicații ale unor conjunctivite (keratoconjunctivita vernală).
În aceste situații, dar mai ales în keratita herpetică, ochiul are pleoapele umflate, este roșu, dureros, lăcrimos și foarte sensibil la lumină. Herpesul ocular nediagnosticat și netratat la timp, poate determina complicații grave precum cicatrici corneene, uveită sau glaucom secundar.
O atenție deosebită trebuie să aibă purtătorii de lentile de contact, să respecte toate indicațiile medicului referitoare la igienă, la modalitatea de purtare, la termenul de valabilitate al lentilelor, pentru că altfel există un risc mare de a face keratită infecțioasă - o complicație care poate avea consecințe grave asupra vederii. Așadar, dacă ochiul se înroșeste la un purtător de lentile de contact, primul gest este să scoateți lentila, iar dacă roșeața nu dispare, să mergeți la un consult oftalmologic!
Eroziuni corneene – defecte în epiteliul cornean, care apar de obicei după un traumatism ocular (chiar și minor) sau la purtătorii de lentile de contact. Determină ochi roșu, dureros, lăcrimos și foarte sensibil la lumină.
Uveita anterioară – inflamația uveei (tunica mijlocie a globului ocular) de diferite cauze. Uveita infecțioasă produce roșeață, durere, fotofobie, lăcrimare și posibil scăderea acuității vizuale. Cea mai frecventă cauză de uveită anterioară non-infecțioasă la copii, este artrita idiopatică juvenilă, în care însă ochiul este de obicei alb și nedureros. Pe lângă cauzele amintite de ochi roșu la copii, există însă multe altele: ulcer cornean, celulita periorbitală, episclerită, sclerită etc.
Așadar, dacă roșeața oculară este însoțită de următoarele semnale de alarmă: durere oculară, sensibilitate la lumină, edem palpebral sau vedere în ceață, trebuie să vă prezentați de urgență la medicul oftalmolog! Diagnosticul corect pus la timp și tratamentul corespunzător, limitează complicațiile și salvează vederea!
Clinica de Oftalmologie OFTAPRO Bd. Mărășești, nr. 15, sector 4, București 021.252.52.01 / 021.252.52.17 www.oftapro.ro