Interviu cu Prof. Dr. Dorel Săndesc, Secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, Preşedinte de onoare Congres SRATI
Care sunt “metodele de resuscitare” de care consideraţi că ar avea nevoie sistemul medical românesc pentru a remedia, măcar parţial, o serie din deficienţele cu care se confruntă la momentul actual?
Termenul “resuscitare” este unul potrivit pentru profilul meu, Anestezie şi Terapie Intensivă, iar atunci când am venit la Ministerul Sănătăţii, am venit cu câteva proiecte deja conturate din realitate. N-a fost nevoie să mai pierd timp să analizez sistemul pentru că trăisem în el atâţia ani şi, într-un fel, aceasta a şi fost abordarea: de resuscitare pentru că sistemul sanitar seamănă cu ceea ce este la reanimare, la ATI, un sistem bolnav.
Trebuie să spun că, deşi există multe dificultăţi în a implementa proiecte - rigiditatea, birocraţia sistemului, totuşi, în acest an, am reuşit să implementez cele 5 proiecte cu care venisem şi care sunt acum funcţionale. Deşi am constatat că, din punct de vedere birocratic, este mai complicat, şi mai de durată să finalizezi un proiect decât să-l faci, anul trecut am ajuns să completăm pachetul de programe numite acţiuni prioritare şi care sunt destinate celor mai gravi pacienţi din spitalele româneşti (aproximativ 100.000 de pacienţi gravi beneficiază de acest pachet). Acest pachet constă în asigurarea unei finanţări suplimentare pentru tratamentul celor mai grave cazuri din spitale, care implică costuri foarte mari de îngrijire şi tratament, acesta fiind motivul principal pentru care a fost nevoie de programele respective; dar şi pentru că decontările făcute de CNAS nu acopereau costurile reale cu îngrijirea acestor pacienţi ajungându-se la situaţia inacceptabilă ca spitalele mari care tratează cazurile cele mai grave să fie mereu în deficit. Plus că există şi această discrepanţă între calitatea îngrijirii cazurilor grave în prespital şi ceea ce se întâmplă în spital. Avem lansate cele 5 acţiuni prioritare: infarct miocardic acut, ATI, traumă, accident vascular cerebral şi moartea subită. Sunt programe care şi-au dovedit în mod evident eficienţa. De exemplu, în programul de infarct miocardic acut, rezultatele sunt deosebite, mortalitatea intraspitalicească a scăzut de la peste 13% la aproximativ 5%, urcând spectaculos România în clasamentul european de pe ultimul loc, unde se afla în 2009, în prima jumătate a top-ului. Cu alte cuvinte, este o lecţie despre cum să foloseşti eficient o sumă relativ redusă de bani, destinată acestor patologii majore. Pornind de la acest model, pe lângă cele 5 acţiuni, în acest an vom lansa încă 4 acţiuni prioritare, din nou, la propunerea profesioniştilor din sistem.
Singura cale de a face o schimbare reală în sistemul sanitar este să fim deschişi la propunerile profesioniştilor pentru că ei cunosc cel mai bine realitatea iar aceste programe realizate şi propuse de ei au şanse maxime de a se implementa pentru că reprezintă pentru ei un copil de suflet şi ei văd imediat impactul.
Cele 4 acţiuni, aflate deja pe circuitul de avizare, sunt: hemoragie digestivă superioară, care va finanţa materiale consumabile necesare rezolvării endoscopice a acestor urgenţe majore (se vor finanţa inele speciale cu care se poate opri o hemoragie digestivă, evitându-se intervenţia chirugicală mult mai costisitoare şi cu complicaţii medicale mai mari).
A doua acţiune prioritară este cea destinată icterului mecanic prin obstrucţie neoplazică - pacienţii cu boli digestive pot să ajungă în această situaţie extrem de dramatică, cu suferinţă enormă, iar noi vom finanţa acele stenturi care trebuie să se instaleze în căile biliare rezolvând icterul şi evitând intervenţiile chirurgicale care sunt foarte laborioase şi care, în cea mai mare parte, duc la complicaţii, la un deces după o lungă suferinţă a pacienţilor.
A treia acţiune prioritară este destinată pacienţilor cu neoplasme esofagiene şi vom finanţa acele proteze esofagiene care se instalează endoscopic, ajutând pacienţii să poată duce o viaţă decentă, să poată înghiţi, evitând o intervenţie chirurgicală extrem de traumatizantă.
A patra acţiune prioritară pe care o lansăm anul acesta este cea de chirurgie endovasculară periferică pentru că există multe boli ale vaselor periferice de la aorta abdominală, la vasele membrelor inferioare, care se pot rezolva mult mai elegant, prin tehnici noi, moderne, fără operaţie deschisă - se pot introduce stenturi la inimă şi la vasele periferice.
Reuşim să conturăm un pachet de acţiuni prioritare care acoperă o gamă foarte largă de patologie severă intraspitalicească. Aceste fonduri sunt destinate achiziţionării de medicamente şi materiale consumabile care lipseau în spitalele româneşti şi obligau pacienţii să le cumpere afectând grav calitatea îngrijirilor medicale. Fondurile sunt dirijate specific către acele spitale care au dotarea şi expertiza profesională necesară, lucru extrem de important pentru evitarea scurgerii fondurilor către destinaţii unde nu sunt folosite adecvat. Aşa cum s-a constatat, se întâmplă destul de frecvent cu alte sisteme de finanţare în momentul de faţă în sistemul medical românesc.
Ce rezultate concrete aţi înregi-strat până acum în cadrul pro-iectului dvs. „Împreună pentru viaţă”? Câţi medici s-au alăturat apelului dvs.? Credeţi că astfel de iniţiative pot reprezenta o soluţie reală pentru proble-mele cu care se confruntă sistemul medical şi/sau una de sensibilizare a opiniei publice asupra acestora?
Implicarea în asemenea acţiuni este foarte importantă, o apreciem şi ne caracterizează încă de la început. De-a lungul anilor, am derulat tot felul de acţiuni de responsabilizare socială, de implicare a societăţii, de strângere de fonduri. Se vede şi sunt rezultate deosebite. Astfel, la Timişoara, noi am reuşit să transformăm o secţie care era într-o stare foarte proastă într-una etalon, comparabilă sau superioară chiar celor din străinătate. Sunt multe exemple extraordinare prin care fundaţii, ONG-uri, au reuşit să contribuie esenţial la modernizare, la rezolvarea unor probleme acute ale sistemului sanitar românesc. S-au rezolvat foarte multe secţii de neonatologie, de ATI, servicii de oncologie. Faptul că s-au atins obiective foarte mari este benefic pentru că oferă imaginea unei generozităţi reale, dar, din păcate, ca orice comoară a acestui popor, incomplet stimulată, apreciată şi utilizată.
Aţi adus în discuţie, recent, problema aplicabilităţii parteneriatelor public-privat în domeniul sănătăţii. Credeţi - din perspectiva dvs. de medic cu o vastă experienţă în sistemul medical românesc, dar şi din cea de secretar de stat - că este o soluţie cu şanse reale de reuşită pe plan local? Cât de replicabil este un astfel de model şi de la ce nivel în sus (în cazul abordat de dvs. era vorba de un spital regional)?
Cred cu tărie şi sunt un promotor al modelului parteneriatului public-privat în sistemul sanitar, pentru realizarea de infrastructură sanitară nouă, modernă, majoră. Motivaţia este multiplă şi foarte clară: fondurile europene sunt limitate şi nu vor putea acoperi în momentul actual decât maximum 3 spitale regionale de urgenţă din cele minimum 8 necesare în acest moment. Apoi, fondurile guvernului român sunt şi ele limitate şi nu vor putea rezolva toate necesităţile. Acest model s-a realizat cu succes în alte ţări conducând la un progres rapid şi semnificativ în domeniu.
Eu cred că sănătatea este unul din domeniile de elecţie în care se poate reuşi, deoarece în sănătate există modele şi propuneri deosebite, mult mai avantajoase decât, de exemplu, în infrastructura rutieră. După cum se ştie, propunerile de parteneriat public-privat în infrastructura rutieră implică o investiţie majoră din partea unui investitor străin care realizează obiectivul după care statul român plăteşte în rate pe o perioadă, rezultând o sumă mult mai mare decât suma investită. În domeniul sanitar, pentru realizarea unor spitale majore, cum sunt spitalele regionale de urgenţă, sau judeţene, există interes pentru o investiţie, pentru realizarea acestui obiectiv la cele mai înalte standarde, iar modelul financiar este total diferit. Investitorii sunt dispuşi ca după realizarea lui, să rămână parteneri într-un parteneriat public-privat în care investitorul are un procent din business, iar statul un procent şi să asigure un management profesionist. Beneficiile sunt extraordinare, prin faptul că, iată, se investesc sume mari în România. Un spital de tipul acesta - un complex care implică spitalul, eventual locuinţe pentru medici, centre de conferinţe, shoping center, grădiniţă, şcoală primară - costă câteva sute de milioane deci avem un potenţial de investiţie de miliarde de euro, dar ceea ce cred că este cel mai important este faptul că se are în vedere un management profesionist care va schimba paradigma din spitalele româneşti.
Cred că această soluţie trebuie sprijinită, eu o promovez foarte mult şi chiar sper să ajungem să o realizăm.
V-ati implicat în multe pro-iecte alături de Societatea Româna de Cardiologie şi Societatea Româna de Pneumologie. Câte au putut fi realizate pâna acum?
Societatea Româna de Cardiologie şi Societatea Româna de Pneumologie sunt două dintre societăţile extrem de active şi întotdeauna am fost deschis propunerilor, feedback-urilor şi input-urilor venite de la profesionişti. Ele fac diferenţa, pentru că se poate vedea la o analiză a sistemului sanitar că sunt specialităţi care s-au mişcat foarte bine şi altele care n-au făcut foarte mult, în afară de a se plânge. Cele două societăţi, alături de SRATI, au realizat lucruri deosebite. De exemplu, în domeniul pneumologiei, am inclus în cadrul serviciilor medicale asigurate de CNAS servicii de ventilaţie la domiciliu pentru pacienţi cu patologii deosebite respiratorii, care pot beneficia acum de aparate de oxigen, dar şi de aparate de ventilaţie non-invazivă. Astfel, se pot evita internări în spital ale unor pacienţi care riscă să ramână acolo pe perioade extrem de lungi. Sunt copii cu boli neuromusculare a căror musculatură se atrofiază în timp şi au nevoie de un suport deoarece nu mai au forţa să respire singuri, iar dacă ajung în spitale, în terapie intensivă, este aproape imposibil să-i mai scoţi de pe aparatul de respiraţie invazivă (pot sta ani de zile sau până la finalul vieţii lor). Prin acest pachet de servicii, ei pot să-şi schimbe viaţa astfel încât cea mai mare parte să o petreacă în familie. Am declanşat împreună cu aceste societăţi şi cu alte numeroase asociaţii şi fundaţii, o campanie de promovare a unei legi anti-fumat europene pentru că legea actuală este un eşec şi nu a dus la rezultatele scontate. Suntem într-o fază destul de avansată, avem deja un suport parlamentar important şi sperăm ca în scurt timp să reuşim să o promovăm astfel încât şi în România nefumătorii să fie protejaţi.
Revenind la eveniment, vă aşteptaţi la un nou record de audienţă, atât pe plan local, cât şi international. Care consideraţi că sunt elementele-cheie care contribuie la realizarea acestor rezultate de excepţie pentru comunitatea medicală românească? Cât de mult atârnă în balanţă statutul şcolii româneşti de ATI la nivel internaţional?
Comunitatea ATI este reprezentată de oameni deosebiţi, care fac o muncă exemplară şi care au dezvoltat proiecte deosebite. Congresul va dovedi şi în acest an un nivel ştiinţific extraordinar, manifestarea reflectând cu adevarat recunoaşterea fără precedent a şcolii românesti de ATI. Avem în funcţie un preşedinte al Societăţii Europene de ATI - Prof. Dr. Daniela Filipescu, îl avem pe subsemnatul în conducerea Societăţii Mondiale de ATI, avem numeroşi colegi în diverse structuri de conducere a unor societăţi ştiinţifice de profil - este o evoluţie semnificativă care ne-a surprins şi pe noi. Am fost foarte deschişi pentru comunitatea ştiinţifică internaţională, şi am decis să facem asta programatic, iar această deschidere ne-a adus apreciere. S-au observat realizările şi de multe ori colegii noştri din vest sunt surprinşi de profilul medicului român implicat, care e mult mai complex şi diferit decât modelul medicului vest-european pentru că medicul român se implică în schimbarea secţiei, în schimbarea sistemului, în crearea de proiecte normative, legi, programe. În această deschidere internaţională, eu am considerat prioritară şi deschiderea către vecini, iar aici amintesc de fuziunea dintre Societatea Română de Anestezie şi Terapie Intensivă şi Societatea Anesteziologie - Reanimatologie din Republica Moldova (S.A.R.R.M.) care a avut loc la Congresul SRATI 2014.
