Se ştie astăzi că multe dintre manifestările cutanate ale îmbătrânirii, considerate inevitabile ravagii ale scurgerii anilor, sunt, de fapt, ravagiile expunerii la factorii de mediu. Campioane absolute la ravagii sunt radiaţiile ultraviolete. Semnele fotoîmbătrânirii (“îmbătrânire prematură”) sunt diferite de cele ale îmbătrânirii intrinseci. S-a estimat că radiaţiile UV sunt responsabile pentru aproximativ 90% (!) dintre modificările vizibile asociate cu îmbătrânirea. O mare parte dintre distrugeri sunt deja prezente la vârsta de 18 ani, durând aproximativ 20 de ani până ele devin şi vizibile.
Mecanismele fotoîmbătrânirii
Radiaţiile UV sunt absorbite de moleculele pielii, generând specii reactive de oxigen (SRO), care au capacitatea de a produce “distrugerea oxidativă” a unor componente celulare ( perete celular, lipide membranare, mitocondrii, ADN). Importante în manifestările fotoîmbătrânirii sunt modificările colagenului (scade producţia, creşte degradarea). Radiaţiile UV provoacă în derm o “rană” care se vindecă imperfect, lăsând o “cicatrice solară” invizibilă. Expunerile repetitive la UV vor produce, în cele din urmă, o “cicatrice solară” vizibilă, manifestată clinic sub forma unui rid.
Microscopie
Pielea fotoîmbătrânită poate prezenta la nivelul epidermului atât atrofie marcată cât şi hiperplazie. Modificările histologice cele mai marcate sunt acumulările de elastină sub joncţiunea dermo-epidermică (elastoză solară). Colagenul, care reprezintă aproximativ 90% din proteinele pielii, devine dezorganizat şi nefuncţional.
Semne clinice
Toate dereglările în funcţiile şi structura pielii se traduc prin semnele vizibile ale fotoîmbătrânirii: atrofie, uneori severă (toate straturile sunt afectate, cu excepţia stratului cornos, care prezintă hiperkeratoză); uscăciune; riduri fine şi riduri foarte adânci (altele decât cele de expresie); efelide; pigmentare neuniformă, pătată (alternează zonele mai decolorate cu petele brune); tentă gălbuie, ternă; pori dilataţi; telangiectazii; purpură. Pielea este aspră, cartonoasă, fragilă, lipsită de fermitate şi elasticitate.
Tratament
Există, desigur, tratamente, dar cel mai eficient “tratament” este prevenirea fotoîmbătrânirii. Atât epidermul cât şi dermul sunt capabile de regenerare (moderată) atunci când injuria UV încetează – fie prin evitarea expunerii la soare, fie prin folosirea filtrelor cu spectru larg şi SPF mare.
Repararea dermului (prin depunere de colagen subepidermic) poate fi stimulată cu topice farmacologice (retinoizi) şi cosmeceutice. Studii asupra vindecării rănilor au arătat că anumite peptide aplicate topic sunt absorbite în derm, unde stimulează producţia de colagen. Antioxidanţii (orali/topici), reducând apariţia SRO, pot oferi protecţie pielii. Sunt interesante Pycnogenolul OPC, idebenona (analog al coenzimei Q10), vitamina C topica. Se adaugă un arsenal de proceduri mai mult sau mai puţin invazive: microdermabraziune, peeling chimic, lasere ablative/nonablative, IPL.
