Tünde Horvath Dr.
Peste trei milioane de români suferă de boli alergice, cele mai frecvente forme fiind rinita alergică, conjunctivitele, astmul şi sinuzitele alergice, care apar la toate categoriile de vârstă. Primele reacţii alergice apar de obicei în copilărie şi, în general, se atenuează odată cu înaintarea în vârstă. Din 1950 şi până în prezent, numărul astmaticilor a crescut cu 60%, iar la copii sub 15 ani prevalenţa astmului bronhic a crescut cu 41% în aceeaşi perioadă. Numărul de decese produse în România de astmul bronşic a ajuns la aproximativ 4400 pe an.
Astmul bronşic poate fi caracterizat prin expunerea la unul sau mai mulţi stimuli, incluzând alergeni, unele medicamente (aspirina şi alţi AINS, betablocantele etc.), efortul fizic, emoţiile, infecţiile sau aerul poluat. Astmul bronşic apare de obicei în copilărie, iar la indivizii cu tendinţă ereditară (atopici) poate fi însoţit de alte manifestări de hipersensibilitate, cum ar fi febra de fân sau dermatitele. Totuşi, boala poate apărea şi la adult şi chiar şi la persoanele vârstnice.
Astmul bronşic este o boală inflamatoare a căilor respiratorii şi are caracter cronic, care se manifestă clinic, periodic, în crize de dispnee expiratorie, cu senzaţie de sufocare. Componentele majore fiziopatogenice ale crizei de astm bronşic sunt: bronhospasmul, hipersecreţia bronşică vâscoasă, aderentă, obstructivă, şi inflamaţia şi edemul mucoasei.
Antiastmaticele sunt medicamente ce reduc intensitatea şi frecvenţa crizelor de astm bronşic. Prima categorie de antiastmatice este reprezentată de simpatomimetice, predominant β-adrenergice, cu efect bronhodilatator. Unele dintre ele manifestă, pe lângă efectul bronhodilatator, şi alte efecte farmacologice: cardiostimulatoare sau uterorelaxante. Cele mai cunoscute simpatomimetice bronhodilatatoare sunt: adrenalina, efedrina, izoprenalina, orciprenalina, terbutalina, fenoterol, salbutamol, salmeterol, hexoprenalina, bambuterol, clenbuterol, formoterol etc.
Medicamentele parasimpatolitice ajută la reducerea spasmelor musculaturii netede contractate de la nivelul tractului gastrointestinal, al căilor urinare, biliare, uterului, bronhiilor, muşchiului circular al irisului. Un reprezentant este tiotropium, un derivat de semisinteză al scopolaminei, cu acţiune neselectivă, indicat în tratamentul de întreţinere al bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC). Efectul bronhodilatator este de lungă durată, fiind administrat în doză unică zilnică.
Ipratropium este un alt derivat de semisinteză al atropinei, indicat în profilaxia şi tratamentul bronhospasmului acut din bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) şi astmul bronşic, tratamentul de întreţinere al bronhospasmului din BPOC, ameliorarea simptomatică a rinoreei din rinite alergice şi nonalergice. Efectul bronhodilatator se instalează în 15 minute şi are durată medie (3-4 ore).
Glucocorticozii reprezintă medicaţia cu eficacitatea antiastmatică maximă. Sunt de elecţie în crize severe de astm bronşic, refractare şi status astmaticus, precum şi în tratamentul de fond în astm bronşic cronic, moderat şi sever.
Cele mai importante antiinflamatoare corticosteroizi utile în astmul bronşic sunt: beclometazon dipropionat, budesonidum, flutiacason, mometason, triamcinolon, hidrocortizon hemisuccinat, prednison, prednisolon, metilprednisolon.
Medicamentele utilizate în astmul bronşic pot fi administrate prin mai multe căi: inhalatoare, în profilaxia şi terapia crizei; sublingual, în profilaxia imediată şi terapia crizei; per os, în profilaxia de durată sau injectabil (s.c., i.v., i.m.) în terapia crizei.
Calea inhalatoare, o cale de administrare curentă atât în profilaxia (de durată sau imediată) cât şi în terapia crizei, prezintă câteva avantaje: dozele pentru administrare pe cale inhalatoare reprezintă cca 10-20% din cele sistemice, fiind mai bine tolerate; conferă bronhoselectivitate, cu eficacitate pronunţată, iar efectele sistemice sunt reduse, comparativ cu celelalte căi (p.o., inj.).
Tratamentul cu bronhodilatatoare asociate sau nu cu corticosteroizi, de obicei administrate sub formă de aerosoli sau, dacă afecţiunea este mai severă, prin nebulizări, s-a dovedit eficient.
Corticosteroizii orali sunt rezervaţi doar acelor pacienţi care nu răspund adecvat la alt tratament. Crizele severe de astm necesită doze mari de corticosteroizi orali.
Evitarea alergenilor cunoscuţi, în special aditivii alimentari, părul de animale de casă, praful, precum şi a fumatului poate reduce frecvenţa crizelor.
Medicamentele contraindicate în astm şi insuficienţă respiratorie sunt:
- medicamente deprimante respiratorii centrale, de ex. analgezice şi antitusive opioide (morfina, codeina), derivaţi barbiturici (fenobarbital);
- medicamente bronhoconstrictoare, de ex. antiinflamatoare inhibitoare, ca aspirina, betablocante de tip metoprolol, propranolol, bisoprolol, carvedilol;
- medicamente cu potenţial alergizant, care pot agrava un astm alergic, de ex. aspirină, peniciline, procaină, metamizol (Algocalmin), propifenazonă, sulfamide;
- expectorante bronhosecretolitice, cum sunt bromhexina, acetilcisteina, cu precădere sub formă de aerosoli în administrare pe cale respiratoare, deoarece pot induce bronhospasm.
