Tünde Horvath Dr.
Peste trei milioane de români suferă de boli alergice, cele mai frecvente forme sunt: rinita alergică, conjunctivitele, astmul şi sinuzitele alergice care apar la toate categoriile de vârstă. Primele reacţii alergice apar de obicei în copilărie şi în general se atenuează o dată cu înaintarea în vârstă. Din 1950 şi până în prezent numărul astmaticilor a crescut cu 60%, iar la copii sub 15 ani prevalenţa astmului bronhic a crescut cu 41% în aceeaşi perioadă. Numărul de decese produse de astmul bronşic a ajuns în România la aproximativ 4400 pe an.
Astmul bronşic poate fi caracterizat prin expunerea la unul sau mai mulţi stimuli, incluzând alergeni, unele medicamente (aspirina şi alţi AINS, beta-blocantele, etc.), efortul fizic, emoţiile, infecţiile sau aerul poluat. Debutul astmului bronşic are loc, de obicei în copilărie, şi la indivizii cu tendinţă ereditară (atopici), se poate însoţi de alte manifestări de hipersensibilitate, cum ar fi febra de fân sau dermatitele. Totuşi, boala poate debuta şi la adult şi chiar şi la persoanele vârstnice.
Astmul bronşic este o boală inflamatorie a căilor respiratorii, cu caracter cronic, care se manifestă clinic, periodic, în crize de dispnee expiratorie, cu senzaţie de sufocare. Componentele majore fiziopatogenice ale crizei de astm bronşic sunt: bronhospasmul, hipersecreţia bronşică vâscoasă, aderentă, obstructivă şi inflamaţia şi edem al mucoasei.
Antiastamticele sunt medicamente, care reduc intensitatea şi frecvenţa crizelor de astm bronşic.
Prima categorie de antiastmatice sunt reprezentate de simpatomimetice predominant β-adrenergice cu efect bronhodilatator. Unele dintre ele manifestă, pe lângă efectul bronhodilatator, şi alte efecte farmacologice: cardiostimulatoare sau uterorelaxante. Cele mai cunoscute simpatomimetice bronhodilatatoare sunt: adrenalina, efedrina, izoprenalina, orciprenalina, terbutalina, fenoterol, salbutamol, salmeterol, hexoprenalina, bambuterol, clenbuterol, formoterol, etc.
Medicamentele parasimpatolitice produc reducerea spasmelor musculaturii netede contractate de la nivelul tractului gastrointestinal, căilor urinare, biliare, uterului, bronhiilor, muşchiului circular al irisului. Un reprezentant este tiotropium, care este un derivat de semisinteză al scopolaminei, cu acţiune neselectivă, indicat în tratamentul de întreţinere al bronhopneumopatiei obstructive cronice (BPOC). Efectul bronhodilatator este de lungă durată, fiind administrat în doză unică zilnică.
Ipratropium este un alt derivat de semisinteză al atropinei, care este indicat în profilaxia şi tratamentul bronhospasmului acut din bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) şi astmul bronşic, tratamentul de întreţinere al bronhospasmului din BPOC, ameliorarea simptomatică a rinoreei din rinite alergice şi nonalergice. Efectul bronhodilatator se instalează în 15 min şi are durată medie (3-4 ore).
Glucocortiozii reprezintă medicaţia cu eficacitatea antiastmatică maximă. Sunt de elecţie în crize severe de astm bronşic, refractare şi status astmaticus; în tratamentul de fond în astm bronşic cronic, moderat şi sever. Cele mai importante antiinflamatoare corticosteroizi utile în astmul bronşic sunt: beclometazon dipropionat, budesonidum, flutiacason, mometason, triamcinolon, hidrocortizon hemisuccinat, prednison, prednisolon, metilprednisolon.
Medicamentele utilizate în astmul bronşic pot fi administrate prin mai multe căi: inhalatorie, în profilaxia şi terapia crizei; sublingual, în profilaxia imediată şi terapia crizei; per os, în profilaxia de durată sau injectabil (s.c., i.v., i.m.) în terapia crizei.
Calea inhalatorie este o cale de administrare curentă, atât în profilaxia (de durată sau imediată) cât şi în terapia crizei, care prezintă câteva avantaje: dozele pe cale inhalatorie reprezintă cca. 10-20% din cele sistemice, fiind mai bine tolerate; conferă bronhoselectivitate, cu eficacitate pronunţată, iar efectele sistemice sunt reduse, comparativ cu celelalte căi (p.o., inj.).
Tratamentul cu bronhodilatatoare, asociate sau nu cu corticosteroizi, de obicei administrate sub formă de aerosoli sau dacă afecţiunea este mai severă, prin nebulizări, s-a dovedit eficient.
Corticosteroizii orali sunt rezervaţi doar acelor pacienţi, care nu răspund adecvat la alt tratament. Crizele de astmă severe necesită doze mari de corticosteroizi orali. Evitarea alergenilor cunoscuţi, în special aditivii alimentari, părul de animale de casă, praful, precum şi evitarea fumatului, pot reduce frecvenţa crizelor.
Medicamentele contraindicate în astm şi insuficienţă respiratorie sunt:
- medicamente deprimante respiratorii centrale, de ex. analgezice şi antitusive opioide (morfina, codeina), derivaţi barbiturici (fenobarbital).
- medicamente bronhoconstrictoare, de ex. antiinflamatoare inhibitoare ca aspirina, beta-blocante de tip metoprolol, propranolol, bisoprolol, carvedilol.
- medicamente cu potenţial alergizant, ce pot agrava un astm alergic, de ex. aspirina, peniciline, procaina, metamizol (Algocalmin), propifenazona, sulfamide.
- expectorante bronhosecretolitice, cum sunt bromhexina, acetilcisteina, cu precădere sub formă de aerosoli în administrare pe cale respiratori, deoarece pot induce bronhospasm.
