Conf. Univ. Dr. Paraschiva POSTOLACHE
Bronhopneumopatia obstructivă cronică (BPOC) este o boală pulmonară heterogenă, caracterizată prin simptome respiratorii cronice (dispnee, tuse, producție de spută) și/sau exacerbări, datorate anomaliilor căilor aeriene (bronșită/bronșiolită) și/sau alveolare (emfizem), ce cauzează obstrucție aeriană persistentă, frecvent progresivă.
Recuperarea respiratorie (RR) pe de altă parte este o intervenţie multidisciplinară și complexă pentru pacienţii cu boli respiratorii cronice, care sunt simptomatici şi care, adesea, au activităţile zilnice limitate. Recuperarea respiratorie este concepută pentru a reduce simptomele, pentru optimizarea stării funcţionale, creşterea aderenţei la tratament şi pentru reducerea costurilor de îngrijire, prin stabilizarea sau ameliorarea manifestărilor sistemice ale bolii.
Tratamentul de recuperare respiratorie ocupă un loc central la aceşti pacienţi, fiind recunoscut de toţi specialiştii din domeniu. Încă din 2001a fost recunoscută RR ca un standard de îngrijire pentru persoanele cu BPOC. RR este indicată la toți pacienții cu simptome relevante și/sau cu risc ridicat de exacerbare, îmbunătățește dispneea/starea de sănătate și toleranța la efort la pacienții stabili, duce la o reducere a simptomelor de anxietate și depresie și reduce spitalizarea în rândul pacienților care au avut o exacerbare recentă.
De la începuturi, bazele recuperării respiratorii au fost exercițiul fizic și educația. În timp ce componenta de exercițiu fizic a RR a fost descrisă clar și studiată pe larg pentru a determina eficacitatea și doza optimă, nu același lucru se poate spune și pentru componenta de educație. Aceasta ar trebui să fie efortul medicilor de a-i învăța pe pacienți să fie mai bine informați și capabili să-și gestioneze boala și comorbiditățile asociate. Toate societățile internaționale recomandă în cadrul ghidurilor lor de management, intervențiile educaționale.
Se anticipează că educația pentru sănătate va afecta cinci domenii posibile ale pacienților: (I) cunoștințele; (II) percepția beneficiului; (III) convingerile de sănătate; (IV) comportamentele de sănătate; și (V) rezultatele pentru sănătate. Cunoașterea și percepția pacientului asupra beneficiului par să fie influențate pozitiv de educație. Cu toate acestea, relația dintre cunoștințe, percepția asupra beneficiilor și rezultatele sănătății nu a fost explorată. Rezultatele în materie de sănătate, atunci când educația este evaluată ca un plus la antrenamentul fizic, nu s-a dovedit a oferi beneficii suplimentare. S-a observat că atât participanții, care au finalizat antrenamentul fizic singuri sau asociat cu educația au avut îmbunătățiri comparabile, semnificative, în ceea ce privește calitatea vieții legate de sănătate, utilizarea asistenței medicale și ratele de admitere în spital, simptomele, capacitatea de exercițiu, capacitatea funcțională, funcția pulmonară și anxietatea și depresia. Cea mai recentă evaluare a RR susține aceste constatări.
O analiză, a impactului modelelor cuprinzătoare de RR doar pentru antrenamentul fizic nu a demonstrat nici un efect semnificativ asupra calității vieții prin adăugarea educației. Singura constatare, care s-a dovedit a fi semnificativ diferită atunci când educația este combinată cu exercițiile fizice, se referă la ratele de finalizare. S-a observat că atunci când intervenția de RR a inclus educația, o proporție semnificativ mai mare de participanți au finalizat programul. Având în vedere provocările semnificative ale abandonului de la programele de RR, această constatare ar putea fi semnificativă din punct de vedere clinic și ar susține literatura care sugerează că oamenii percep componenta educațională ca fiind foarte benefică.
Urmare în numărul viitor.
