15
None

Între lipsa fondurilor de cercetare şi recunoaşterea meritelor lui N. Paulescu: “Ne zbatem să facem Registrul Naţional de Diabet”

În urma cu aproape 10 ani,când am realizat primul interviu pentru un Supliment de Diabet cu dl. Profesor am ramas impresionat de capacitatea de muncă şi de energia Domniei Sale. Demn urmas al scolii de diabetologie româneşti create deN. Paulescu şi continuată de prof.  Pavel,  Prof. Dr. Ionescu-Tîrgovişte are la 77 de ani aceeaşi energie extraordinară , pe care o pune în slujba pacienţilor săi şi a programelor de cercetare în care este implicat.

Pentru întreaga sa activitate a  fost distins cu cea dintâi medalie "N.C. Paulescu" conferită pentru contribuția adusă diabetologiei române (1995). Începând cu anul 2005, a publicat o serie de articole dedicate cunoașterii cauzei primare a diabetului zaharat, dintr-o perspectivă originală. În 2007 a inițiat "Programul Național de Prevenție a Patologiei Metabolice și Cardiovasculare". A inițiat în 2007 un amplu proiect de fenotipare a diabetului zaharat.

1. Ce recomandaţi românilor în general pentru prevenirea diabetului?

O recomandare globală: Modificarea stilului de viaţă pentru evitarea câştigului ponderal  pentru prevenirea tipului 2, care reprezintă 95% din cazurile de diabet, dar şi pentru prevenirea tipului 1, întrucât  s-a dovedit că un câştig ponderal în copilărie poate să activeze sistemul imun şi să ducă la un DZ de tip 1 autoimun.

Ce înseamnă modificarea stilului de viaţă:  în primul rând mai multă mişcare.  Şi este unul din obiectivele majore , deoarece aceşti copii care sunt imobilizaţi în faţa monitoarelor,  televizoarelor, tabletelor şi alte mijloace electronice de vehiculare a informaţiei să fie sfătuiţi să facă efort fizic, să compenseze imobilismul prin mişcarea în aer liber.

În al doilea rând –mâncat natural, prin alimentaţia care se găseşte în pieţe şi nu în supermarketuri. E un lucru foarte greu, pentru că oamenii nu mai au timp, se duc şi  fac provizii pe două -trei săptămâni, dar toate produsele ambalate conţin zeci de substanţe chimice care nu se ştie ce efecte au. Pentru că totuşi această epidemie de diabet şi obezitate s-a produs în ţările dezvoltate şi în curs de dezvoltare, unde supermarketurile au modificat radical  modul de viaţă şi alimentaţie al omului, aici ar trebui luată o hotărâre- greu de luat de altfel, din păcate - pentru că economia conduce politicul, iar politicul ia deciziile în funcţie de profiturile economiei, şi de aici tragedia care se naşte în momentul de faţă şi nu poate fi evitată decât educând familia şi copilul să nu mai consume produsele care sunt nocive pe termen lung.

2. Care va fi cel mai mare flagel produs de complicaţiile cronice ale DZ la orizontul anilor 2030, când vor fi în lume circa jumătate de miliard de diabetici?

Dacă ne referim la complicaţiile cronice ale DZ, pentru DZ de tip 1, prima complicaţie majoră ar fi retinopatia diabetică, care poate conduce la pierderea vederii. Nu trebuie uitat că pierderea vederii este a  doua complicaţie, după hipovitaminoza A din ţările africane, care afectează populaţia pe termen lung. Echilibrul metabolic din ce în ce mai bun a redus incidenţa acestei complicaţii din ce în ce mai mult. Sunt însă predispoziţii care pot fi evitate şi un tratament cu laser, dublat de o medicaţie specifică, poate preveni aceasta complicaţie. Din păcate însă, ceea ce va greva toate bugetele de sănătate este complicaţia renală a diabetului, întrucât déjà în momentul de faţă jumătate din pacienţii dializaţi sunt diabetici şi se previzionează că procentul acestora vă creşte încă şi mai mult, probabil ajungând la 75% dintre pacienţii dializaţi. Prevenirea nefropatiei  diabetice este o problemă care trebuie avută în vedere încă de la debutul clinic al bolii, care este déjà foarte întârziat în unele cazuri,  pentru că într-o primă fază  pacienţii diabetici nu au niciun simptom caracteristic, sau chiar dacă au anumite simptome acestea nu sunt supărătoare, deoarece “diabetul nu doare” . Pacientul observa eventual că urinează mai frecvent, dar faptul că mănâncă bine îl îndeamnă să considere  că e sănătos.  În general numai pacienţii bolnavi nu au poftă de mâncare.Din acest punct de vedere diagnosticul precoce al diabetului poate să prevină aceasta complicaţie, care se asociază şi cu HTA, tulburare care poate şi ea să beneficieze de un tratament eficient.

În pespectivă, cred că acestea sunt cele două mari complicaţii, şi dacă ar fi să adăugăm ca asocierea DZ cu HTA şi boala cardiovasculară face că numărul de pacienţi care poartă stenturi  să fie mult mai mare ca în trecut, dar acestea  pot prelungi viaţa acestor bolnavi. Boala cardiovasculară este  totdeauna cea care va furniza întotdeauna complicaţii cronice vasculare, pe de o parte coronariene, pe de alta vascularo-cerebrale.

În fine, ultimele  dintre complicaţiile DZ sunt neuropatia şi arteriopatia diabetică, cea din urmă poate duce la pierderea unui membru inferior. Să nu uităm că la câteva secunde, în lume,  un picior se pierde datorită diabetului. Diabetul este o cauză majoră de amputaţii, a doua  după accidentele de circulaţie. Iată deci care sunt provocările în perioada următoare, dar multe  pot fi prevenite printr-o bună educare a pacienţilor pe care nu pot s-o facă doar diabetologii, oricât de mulţi sau de puţini ar fi ei, aici  trebuie să asociem şi medicul de familie, care trebuie să cunosca bine diagnosticul precoce. De regulă  mulţi vin la medic sau ajung la spital după ce s-a instalat déjà o complicaţie cronică, un infarct miocardic sau un AVC.  În momentul acela se observă că pacientul are glicemia 300-400 mg/dl, deci el  purta boala “pe picioare”de mai  mult timp, nediagnosticat,  şi s-a ajuns la aceste complicaţii. Oricare dintre aceste probleme poate fi remediată în mod radical, dacă medicul de familie va avea grijă ca atunci când  glicemia începe să crească peste 100 să îl trimită la medicul diabetolog. Şi din fericire  România are o specializare DNBM cu o bună reprezentare în toată ţara, în fiecare reşedinţa de judeţ.

3. Cum a evoluat cercetarea românească în DZ?

Una dintre cauzele majore pentru care România nu are o vizibilitate prea bună pe plan internaţional, e faptul că suntem tara cu cea mai mică alocaţie din PIB pentru cercetare. Aceasta este sub 0,25% din PIB, când ar fi trebuit să fie peste 3%. În momentul de fata cercetarea este făcută din pasiune de către cei care îşi sacrifica şi propriile resurse financiare şi timpul pentru cercetare. Noi avem o bază de ADN-uri extrem de valoroasă, strânsă pentru a putea vedea care este structura genetică  a populaţiei româneşti, şi în consecinţă ce programe de prevenţie ar trebui organzate la cei pentru care se identifică o predispoziţie genetică în acest sens. Am reuşit să analizăm ADN-ul persoanelor cu tipul I de DZ (şi a rudelor acestora),  printr-o colaborare externă cu Centre de Genetică din Oxford şi Cambridge ca urmare a unui proicct comun, care a fost posibil atunci. Pentru tipul 2 de DZ am adunat déjà 1500 de probe, dar costă foarte mult să fie analizate.  Noi suntem acum în situaţia de ne bloca toate proiectele noastre de cercetare din cauza lipsei finanţării lor. Felul cum a ajuns Institutul Cantacuzino într-un declin major este emblematic:  nu a avut suportul de cercetare cu care să producă noi produse care să îl susţină, prin vânzarea lor, prin exportul lor aşa cum se făcea odinioară, atunci când ei exportau animale şi vaccinuri care acum trebuiesc importate. E  un lanţ negativ care s-a produs în cercetarea românească. Nu am auzit policieni care să pună pe tapet  problema cercetării romaneşti

… Este bine că se acţionează împotriva celor care au furat ţara, dar nu ştim dacă măcar o fracţiune din banii care se vor recupera se vor regăsi şi în domeniul cercetării. Fără cercetare nu vom face plusvaloare. Dacă vom fi numai importatori totul se va duce de râpă. Ca să putem deveni  exportatori trebuie să avem în primul rând cercetare, capabilă să producă bunuri care se pot vinde şi în străinătate…

4. Cu ce gânduri la Congresul Naţional al SRDNBM de la Sibiu? Care sunt provocările la care trebuie să se răspundă?

Pentru Congresul Societăţii de la Sibiu avem  două obiective. Am conturat şi noi (n.r. Institutul Paulescu)  o concepţie primară privind cauza diabetului zaharat.  A doua problemă pe care o voi pune la acest Congres este aniversarea a 100 de ani de la descoperirea insulinei. Propunerea noastră este următoarea: În anul 2021 să  se facă în România un Congres internaţional  extraordinar la care să invităm canadienii să participe , şi care să celebreze descoperirea insulinei ca hormon antidiabetic şi noi să participăm în 2022 la Toronto, unde  se va organiza un  congres care să celebreze punerea în practică a descoperirii lui Paulescu, adică introducerea în terapeutică a insulinei.  Acesta  este un obiectiv pe care îl voi “pisa” an de an, până când se va împlini. Vom lansa acest proiect pe plan mondial. Deja se ştie acum că savantul român Paulescu este descoperitorul insulinei, dar mai există anumite obstacole. O descoperire ca aceasta ,care se face odată la 1.000 de ani, e uşor de furat, dar greu de readus pe teritoriul de unde a fost furată. Noi speram să facem acest lucru

5. Avem un trecut cu diabetologi vestiţi, începând cu N. Paulescu, apoi continuând cu prof. Pavel, Dumitrescu şi în zilele noastre cu profesorul  Mincu şi Dvs. Care sunt “moştenirile”  pe care  le-au lăsat înaintaşii pentru  generaţiile de diabetologi de mâine?

Ca şi personalitate mondială, N. Paulescu are numeroase lucrări de cercetare, dar descoperirea insulinei e considerată  drept cea mai importantă. Următoarea generaţie de diabetologi , Prof Pavel a realizat primul Centru de Diabet şi primul  Registru de Diabet din Europa, probabil din lume, registru pe care îl avem aici păstrat pentru Muzeul de Diabetologie, şi pe care îl prezint presei în premieră ( Muzeul  va fi făcut la Institutul Paulescu-n.r.). Acest registru , care păstrează  înregistrările din 1941 sta mărturie,  şi cu faptul că avem acum mai mult de 300.000 de pacienţi diabetici în baza de date din Bucureşti,  ne face să fim singura ţară din lume în care o populaţie cu o maladie anume a fost urmărită de-a lungul timpului .  Faptul că diabetologia românescă este  o specialitate  care a făcut acest lucru,  care se mai întâmplă  acum doar în alte două ţări din lume,  reprezintă un atu, pe care noi trebuie să-l valorificăm .

Ne zbatem să facem Registrul Naţional de Diabet (formă electronică n.r.), dar există o rezistenţă la Ministerul Sănătăţii de 20 de ani, de când ne luptăm să oferim gratuit un program , dar există o inerţie pe care nu o pot explica.  Noi am oferim un program, gratuit,  am realizat la vremea lui  programul SYNCRODIAB, care funcţiona foarte bine, dar nimeni nu l-a băgat în seamă. Ne aflăm în 2015, nu avem un Registru Naţional De Diabet, am fost la minister de două ori, mi s-a spus că se va ocupa cineva de această problemă, promisiunea a fost făcută, dar “mişcarea” nu s-a produs încă.

Dl. Dr. Ing. Prună (n.r.-Profesor cercetător ştiinţific gr. I, membru European Association for Study of Diabetes) doreşte să profităm la maximum de această bază de date majoră pe care noi am construit-o . Este un lucru care ne dă speranţă că întradevăr din  România putem să facem un centru de importanţă mondială pentru diabet, cu un Registru în formă electronică de care sper să dispunem curând,  care ne va permite să evaluăm  şi felul cum a evoluat diabetologia,  tratamentul maladiei şi creşterea calităţii vieţii bolnavilor în ultimii 70 ani, de când  funcţionează aici un registru naţional de diabet. 

Comentarii


Pentru a putea preveni atacurile de securitate de tip spam, avem nevoie să stocăm datele pe care le-ați introdus și ip-ul dumneavoastră în baza de date. Aceste date nu vor fi folosite în alte scopuri decat prevenirea atacurilor. Sunteți de acord să stocăm aceste date ?
Notă : Comentariile pot fi adăugate doar în cazul în care v-ați dat acordul pentru stocarea datelor

Introduceti textul din imagine
captcha