Stoian Ioan Dr.
Cancerul mamar, asemenea celui de col uterin, poate evolua fară simptome pe o perioadă îndelungată de timp; adeseori nu se sesizează modificări alarmante la nivelul sânului nici macar în stadii avansate de boală. În acest context evaluarea periodică de rutina a sâilor trebuie să reprezinte o regulă de bază pentru orice pacientă. Astfel, condiţia esenţială pentru vindecarea pacientei este prevenirea sau diagnosticarea precoce a afecţiunilor mamare, inclusiv a cancerului la sân.
Autoexaminarea sânilor trebuie efectuată lunar imediat după menstruaţie şi presupune doua etape: mai intâi inspecţia şi apoi palparea.
Inspecţia se realizează stând în faţa unei oglinzi, cu mâinile iniţial în şolduri şi apoi ridicate deasupra capului, atât din faţa cât şi din profil. În acest fel pot fi identificate o serie de modificări ale tegumentului şi ale regiunii areolo-mamelonare: creşterea recentă în volum sau schimbarea formei sânului, înroşirea pielii, retracţia sau proeminenţa localizată a tegumentului, îngroşarea pielii cu aspect de coajă de portocală, retracţia mamelonului sau eroziunea acestuia.
Autopalparea se realizează atât în poziţie verticală cât şi în poziţie orizontală masând cu blandete întreaga suprafaţă a sânilor şi a regiunilor axilare. Această manevră urmareşte în special identificarea unor posibili noduli (zone mamare îndurate cu caracteristici net distincte în raport cu restul sânului).
Depistarea oricărui semn de alarmă dintre cele menţionate anterior impune prezentarea de urgenţă la medic!
Consultul senologic reprezintă examinarea sânilor de către medicul specialist, de regulă ginecolog. Acesta se realizează fie de rutina, în lipsa simptomelor, fie de urgentă, în cazul în care pacienta depistează cel puţin unul dintre semnele de alarmă enumerate.
Examenul senologic de rutină se efectuează o dată pe an, imediat după menstruaţie şi trebuie să însoţească obligatoriu orice evaluare ginecologică de rutină. Ca şi în cazul autoexaminării, consultul senologic presupune mai întâi inspecţia şi apoi palparea sânilor, a regiunilor axilare şi supraclaviculare bilateral. În urma examinării medicul poate depista unele modificari pentru care, în continuare, se impune o evaluare suplimentară.
Explorările imagistice se pot realiza o dată pe an, în cadrul controlului de rutină sau la cererea medicului specialist, dacă se observă modificări patologice ale sânului (în urma controlului senologic) şi trebuie pus un diagnostic. Principalele metode de explorare imagistică sunt: ecografia mamară, elastografia (sonoelastografia) mamară şi mamografia.
- ecografia mamară (neinvazivă, nedureroasă, nu este nocivă pentru că nu iradiază cu raze X),
- sonoelastografia mamară (masoară calitativ şi cantitativ elasticitatea tumorilor mamare; aplicabilă tumorilor de dimensiuni mici, sub 2 cm),
- mamografia digitală (are ca avantaje, faţă de mamografia clasică, calitatea superioară a imaginii, reducerea iradierii, capacitatea de postprocesare şi arhivare a imaginilor).
Uneori, în practică medicală, descoperim leziuni mamare suspecte (uzual formaţiuni tumorale cu anumite caracteristici clinice şi imagistice care sugerează un posibil cancer). În aceste cazuri devine obligatorie biopsia mamară cu examen histopatologic – singura metodă care poate stabili cu certitudine diagnosticul, diferenţiind leziunile benigne de cele maligne (canceroase).
Biopsia mamară presupune prelevarea unui fragment din ţesutul mamar considerat bolnav sau întreaga leziune pentru a fi supuse ulterior examenului histopatologic (examinarea microscopică a piesei de biopsie de către medicul anatomopatolog).
Alegerea tipului de biopsie mamară ţine de particularitatea fiecărui caz: puncţie aspirativă cu ac fin, puncţie biopsie cu ac gros, puncţie biopsie biopsie excizională (realizată chirurgical si urmată de regulă de examen anatomopatologic extemporaneu, permitând astfel diagnosticul precis, intraoperator). În funcţie de rezultatul histopatologic se stabileşte conduită terapeutică ulterioară.
Puncţia-biopsie mamară sau puncţie biopsie cu ac gros este cea mai frecventă procedură de biopsie mamară folosită în practică medicală. Presupune extragerea unui mic fragment din tesutul mamar cu ajutorul unui ac special (trocar), ideal sub ghidaj ecografic. Puncţia biopsie mamară se realizează în ambulator (fără internare) şi, de regulă, sub anestezie generală de scurtă durată. Astfel manevra este nedureroasă şi, foarte important, se elimină disconfortul psihic inerent unei asemenea proceduri.
Se recomandă puncţia-biopsie cu ac gros deoarece, spre deosebire de puncţia aspirativă cu ac fin în care se pelevează celule, puncţia biopsie presupune extragerea unui intreg fragment de ţesut, care poate fi secţionat şi analizat histopatologic şi imunohistochimic, pentru a obţine diagnosticul cu certitudine.
Puncţia biopsie cu ac gros este tot mai des utilizată ca o alternativă a biopsiei excizionale, evitându-se astfel intervenţia chirurgicală şi disconfortul pacientei.
În general, există o teamă, o reticenţă din partea pacientelor cu privire la biopsia mamară – deseori termenul fiind asociat, în mod automat, dar eronat, cu noţiunea de cancer. În realitate, biopsia mamară nu este altceva decât o manevră diagnostică, menită să diferenţieze cu certitudine leziunile benigne de cele maligne.
Foarte rar, pot aparea rezultate fals-negative. Atunci cand puncţia-biopsie este negativă, dar clinic şi imagistic se suspectează o leziune mamară importantă, este necesară efectuarea unei biopsii excizionale – de regulă, o sectorectomie mamară (intervenţie prin care se îndepartează în totalitate leziunea împreună cu zona de ţesut sănătos din jur).
Medicina modernă îşi propune să depisteze leziunile maligne ale sânului cît mai precoce oferind astfel pacientelor şansa vindecârii. Acest lucru este posibil dacă pacientele respectă câteva reguli simple:
- autoexaminarea lunară a sânilor,
- evaluarea genito-mamară de rutină,
SONOELASTOGRAFIA MAMARĂ reprezintă o noua tehnică ecografică prin care se masoară calitativ şi cantitativ elasticitatea tumorilor mamare.
Elasticitatea tumorilor canceroase este redusă faţă de cea a tumorilor necanceroase, astfel că metoda poate diferenţia, cu o acurateţe ce ajunge la 90%, tumorile maligne (canceroase) de tumorile benigne (necanceroase).
Ceea ce este extrem de important este faptul că metoda este aplicabilă tumorilor de dimensiuni mici, sub 2 cm, ceea ce implică o diagnosticare precoce a cancerului mamar şi respectiv un tratament în stadiu incipient cu o creştere a ratei de vindecare a bolii.
Metoda este complementară mamografiei, ecografiei bidimensionale, examenului Doppler şi rezonanţei magnetice nucleare.
Sonoelastografia este o metodă inventată de specialiştii în ecografie japonezi de la compania Hitachi Medical Systems. Ulterior metoda a fost încercată şi de alte companii, însa rezultatele cele mai bune ramân la firma japoneza Hitachi.
Metoda are marele avantaj că nu iradiază sânul, aşa cum o face mamografia, astfel ea poate fi repetată oricat de frecvent fără a determina efectele secundare ale iradierii.
Metoda este de asemenea absolut deloc dureroasă.
Aplicată corespunzator şi în coroborare cu celelalte metode de explorare ale sânului, sonoelastografia micşorează semnificativ necesitatea puncţiilor mamare cu un procent ce poate ajunge la 40%.
Diagnosticarea precoce a tumorilor canceroase mamare în stadiul I, aplicând tehnica ecografiei ductale, combinată cu Doppler şi sonoelastografie, face ca boala să fie vindecată într-un procent ce depaseste 90%.
Actual, datoritâ progreselor medicinei, cancerul la sân este o afecţiune perfect curabilă cu o singură condiţie: depistarea precoce, în stadii incipiente de boală!
