46
None

Fibromul uterin

Fibromul uterin

Dr. Stoian Ioan, medic

primar obstetricăginecologie,

clinica Gynecoland,

drstoianioan@yahoo.com

tel. 0722 232 598

Str. Gramont nr 7, sector 4, Bucuresti,

office@gynecoland.ro, www.gynecoland.ro,

tel/fax: 021 337 29 53; 021 336 43 73

 

Fibromul uterin este întalnit cel mai frecvent la femeia de vârsta reproductivă fiind responsabil de peste o treime din internările în cadrul serviciilor de ginecologie.  Este o tumoră benignă (necanceroasă) a miometrului (stratul muscular al uterului), unică sau, mai frecvent, multiplă (polifibromatoză uterină), fiind diagnosticată în majoritatea cazurilor la femeile cu vârste cuprinse între 35 şi 45 ani.

De ce apare fibromul uterin? În ciuda numeroaselor teorii vehiculate, cauzele rămân în continuare incomplet cunoscute. Se pare că aceste tumori apar pe fondul unei predispoziţii genetice, boala coexistând la mai multe femei din aceeaşi familie, evoluţia lor fiind în strânsă legătură cu statusul hormonal al pacientei. Se asociază frecvent cu obezitatea, hipertensiunea arterială, mastoză fibrochistică, hiperplazia endometrială şi cancerul de endometru.  

În marea majoritate a cazurilor, fibroamele uterine cresc lent şi sunt asimptomatice exceptând sarcina (secreţie crescută estro-progestativa) şi premenopauză (dezechilibru hormonal cu dominanţa estrogenică) când evoluţia lor se modifică: creştere accelerată, apariţia simptomatologiei şi a complicaţiilor. După menopauză, în mod obişnuit,  fibroamele uterine regresează spontan; o parte dintre acestea pot să evolueze în continuare punând probleme de diagnostic diferenţial mai ales cu cancerul uterin. Diagnosticul de fibrom uterin este în principal unul clinic. În practică medicală ne întâlnim în general cu două situaţii:

  • paciente asimptomatice care solicită un consult ginecologic de rutină, ocazie cu care află  de prezenţa unui fibrom uterin, uneori voluminos (este o situaţie relativ frecventă). De aceea, dincolo de această situaţie particulară, trebuie insistat asupra importanţei consultaţiilor ginecologice regulate, la toate femeile, indiferent de prezenţa / absenţa acuzelor subiective.
  • paciente simptomatice, acuzând tipic prezenţa menoragiilor (menstruaţii abundente, cu cheaguri,  prelungite dar care survin la intervale regulate), eventual a menometroragiilor (sângerări complet neregulate) care se pot însoţi de anemie secundară, uneori severă. Alte simptome posibile sunt: durerile pelvi-abdominale permanente sau concomitente menstruaţiei, senzaţia permanentă de apasare pelviană, mărirea de volum a abdomenului, tulburarile funcţionale urinare (micţiuni frecvente) sau rectale (tenesme, constipaţie cronică). Simptomatologia nu este însă specifică, în spatele acesteia putându-se ascunde boli mult mai grave precum cancerul de endometru, cancerul de col uterin, etc.; de aceea prezenţa oricărui simptom trebuie să determine femeia să se adreseze medicului ginecolog.

Investigaţiile paraclinice au un rol complementar. Ecografia, mai ales cu transductor endovaginal, detine un rol diagnostic important, permiţând evaluarea fibromului – numar, dimensiuni, localizare şi a eventualei patologii asociate, având un aport important în decizia terapeutică. În funcţie de particularitatea cazului mai pot fi utile: chiuretajul uterin hemostatic / biopsic, histeroscopia, citologia Babeş-Papanicolau, colposcopia, etc. Complicaţiile posibile asociate fibromului uterin sunt: sângerările uterine cu anemie secundară, compresia vezicii urinare, a ureterelor sau  a rectului, unele fenomene acute (necrobioza septică / aseptică), infecţiile salpingiene, infertilitatea, degenerescenţa sarcomatoasă (cancer uterin). De asemenea, fibromul uterin interferă cu evoluţia normală a sarcinii, a naşterii sau a lăuziei. Atitudinea este nuanţata ţinând cont de numeroşi factori. Este indicat ca pacienta să se adreseze unei clinici de ginecologie care, dincolo de posibilităţile diagnostice şi terapeutice moderne, să-i poată oferi un climat de încredere, informaţii asupra bolii, asupra posibilelor complicaţii, permiţând ca, la sfatul medicului specialist să urmeze conduita terapeutică cea mai adecvată. Opţiunile de tratament includ expectativa (simpla supraveghere periodica clinica şi ecografica in fibroamele uterine asimptomatice de dimensiuni mici),  terapia medicamentoasă şi tratamentul chirurgical. Terapia cu progestative are o singură indicaţie: patologia endometrială funcţională asociată fibromului uterin. Utilizarea progestativelor, a danazolului sau a analogilor de Gn-RH cu scopul de a opri creşterea sau pentru a determina regresia fibroamelor uterine este, cu excepţia unor situaţii particulare, inutilă (efectele terapeutice fiind inconstante, parţiale, tranzitorii dar cu riscuri secundare importante). În cazul fibroamelor uterine voluminoase, simptomatice sau complicate este indicat tratamentul chirurgical. Intervenţiile au un spectru larg, putând fi conservatoare: miomectomia (se îndepărtează doar nodulul fibromatos pe cale deschisă, histeroscopic sau laparoscopic) şi mai rar miometrectomia, sau mai frecvent radicale: histerectomia subtotală / totală cu sau fără anexectomie bilaterală realizate pe cale abdominală sau vaginală. Histerectomia se desfasoară sub anestezie generală, necesitând o spitalizare cu durată variabilă de 3-5 zile. Convalescenţa este de durată relativ scurtă cu reluarea activităţii profesionale în câteva săptămâni. Realizarea intervenţiei chirurgicale într-o clinică de specialitate modernă care dispune de toate dotările în domeniu, cu un personal competent care asigură la un standard înalt toate îngrijirile necesare pre- si postoperator, permite refacerea rapidă a pacientei, cu reinserţie socială şi profesională în timp cât mai scurt. Una din întrebările frecvente legate de histerectomie se referă la posibila afectare a vieţii sexuale după operaţie. Răspunsul este categoric “NU”. Pentru înlăturarea acestui mit este important ca pacientele să ştie faptul că după perioada de convalescenţa îşi  pot  relua activitatea sexuală normală la fel ca şi înaintea  intervenţiei chirurgicale.

 

Sindromul ovarelor polichistice

Tabloul clinic este polimorf  şi asociază în formele tipice hirsutism (pilozitate excesivă de tip masculin), acnee (coşuri pe faţă) şi tulburări de ciclu menstrual, la o pacientă cu exces ponderal în general moderat şi adesea infertilă. Menstruaţia survine la intervale de timp mai mari decât în mod obişnuit, peste 35 de zile, sau poate lipsi complet (amenoree); o treime din paciente acuză însă menstruaţii abundente şi prelungite sau sângerări intermenstruale. Manifestarile clinice survin adesea la pubertate şi se accentuează progresiv pe măsură înaintării în vârstă. Fiind o stare cronică de hiperandrogenism anovulator, SOP prezintă consecinţe clinice importante pentru paciente şi  riscuri semnificative pe termen lung: sterilitate, diabet zaharat, obezitate, hirsutism, alopecie, cancer endometrial şi boli cardiovasculare. Lipsa cronică a ovulaţiei, dincolo de alte manifestări clinice, determină un neajuns important la pacientele tinere, aflate la vârsta reproducerii: imposibilitatea obţinerii unei sarcini (infertilitatea). Diagnosticul SOP se bazează pe criterii clinice şi ecografice. Deşi nu este patognomonică, ultrasonografia pelvină deţine un rol diagnostic important; ecografia cu sondă endovaginală este de elecţie la aceste paciente permiţând o bună vizualizare a modificărilor de morfologie ovariană (ovare cu dimensiuni crescute, cu stroma hiperplazică, cu foliculi (mici chiste ovariene) numeroşi, dispuşi periferic. Luând în considerare numeroasele consecinţe clinice precum şi complicaţiile redutabile,  este esenţial ca boala să fie diagnosticată cât mai precoce, cu adoptarea unei conduite terapeutice  adecvate. Dincolo de faptul că toate femeile ar trebui să efectueze un consult ginecologic periodic, apariţia unuia sau a mai multor semne clinice menţionate anterior trebuie să determine pacienta să se adreseze unei clinici de ginecologie care să permită în primul rând un diagnostic ecografic performant şi, eventual, să deţină posibilitatea efectuării  analizelor de laborator în scopul stabilirii profilului hormonal al pacientei. Medicul trebuie să ofere informaţii asupra bolii, să atragă atenţia asupra posibilelor complicaţii şi să încurajeze pacienta în sensul modificării stilului de viaţă care presupune  atingerea unei greutăţi optime, o dietă adecvată, practicarea exerciţiilor fizice şi renunţarea la fumat. Conduita terapeutică în sindromul ovarelor polichistice variază mult în funcţie de manifestările clinice (hirsutism, acnee, tulburări de ciclu menstrual, etc). Infertilitatea este unul din motivele frecvente pentru care pacientele cu SOP solicită consult de specialitate. La acestea obiectivul terapeutic esenţial constă în restabilirea ciclurilor menstruale normale, ovulatorii, care poate  avea mai multe soluţii: terapie medicamentoasă de stimulare ovariană sau metode chirurgicale (rezecţia cuneiformă a ovarelor sau drilling-ul ovarian laparoscopic). Deoarece tendinţa actuală este de a utiliza metode cât mai eficiente sub raportul cost-beneficiu în condiţiile unor complicaţii minore, utilizarea intervenţiilor chirurgicale laparoscopice pentru inducerea ovulaţiei a luat o mare amploare, devenind terapia de prima intenţie. Astfel, în clinicile moderne de ginecologie, drilling-ul ovarian laparoscopic deţine un rol important în cadrul terapiei de restabilire a fertilităţii, având o serie de avantaje: întreruperea lanţului etiopatogenic al bolii cu restabilirea ovulaţiei în peste 90% din cazuri; posibilitatea cercetării intraoperatorii a permeabilităţii tubare (cromopertubaţia); aderenţele postoperatorii sunt minime; este o intervenţie chirurgicală minim invazivă, estetică, cu recuperarea rapidă a pacientei; rezultatele sunt foarte bune, pacientele obţinând sarcina în peste 70% din cazuri. În concluzie, trebuie subliniat faptul că sindromul ovarelor polichistice este o afecţiune frecventă, cu riscuri potenţiale severe pe termen lung şi că este foarte important ca pacientele să solicite un consult ginecologic într-o clinica performantă care să permită stabilirea diagnosticului corect al bolii dar şi adoptarea unei terapii adecvate, inclusiv chirurgicală, în cazurile în care aceasta se impune.

Comentarii


Adriana P.

Dr.Stoian Ioan e un medic de mare clasa. F.B. pregatit profesional,un om deosebit care si a dedicat viata profesiei. Si o face exceptional de bine! Am ramas f.impresionata de activitatea desfasurata in domeniul profesional si de C.V.-ul dinsului. E o persoana calma,simpatica cu simtul umorului,charismatica.Ma bucur ca am avut norocul sa cunosc un astfel de medic si mai ales OM! Felicitari ptr activitatea care o presteaza,felicitari ptr ca a infiintat clinica Gynecoland,felicitari ptr talentul cu care desfasoara aceasata profesie.E un model demn de urmat ptr medicii mai tineri si nu numai!Toata simpatia mea!Dzeu sa i dea multa sanatate si putere sa o tina tot asa pina la 100 de ani!

Aug. 15, 2012, 6:50 p.m.
5
1

Popa Ileana

Ar trebui ca toate femeile care au probleme ginecologice sa cunoasca un doctor asa cum este dr. Stoian Ioan. Poate atunci am ajunge la medic inainte de a fi prea tarziu. Felicitari domnule doctor pentru clinica GYNECOLAND.Multa sanatate si putere de munca.

Aug. 21, 2012, 3:58 p.m.
8
1

Lidia Șuleru

În ultimă perioadă m-am confruntat cu un diagnostic ce mi-a dat bătăi de cap. Starea mea de sănătate acuza dureri abdominale și sângerări. Am fost nevoită să plec din București, să iau repaus total de la toate activitățile mele. Tot meritul este al medicului cu mâini de aur care m-a operat, Ioan Stoian. Cunoștințele dumnealui, experiența profesională a peste 9000 de operații cu diverse grade de dificultate a făcut posibilă reușita operației mele care mi-a redat sănătatea. După intervenția chirurgicală, de Miomectomie pe cale histeroscopică îmi dispăruse durerile abdominale-pelvine și sângerările. Dupa toate întâmplările realizez că toate s-au intamplat cu un scop, scopul lui Dumnezeu era să ajung pe mâna domnului doctor Ioan Stoian. În toată perioada mea grea am căutat alte variante, alți medici buni și foarte buni. M-am consultat cu câțiva medici ginecologi-chirurgi din Constanța și București de la Spitale Private și de Stat. Simțeam că timpul se scurge în defavoarea mea așa că am ales să plec la București. Am aflat întâmplător de Royal Hospital de la o doamnă care este pacienta domnului doctor de 10 ani, care se simte foarte bine și nu a mai avut complicații niciodată. Am luat legătura cu domnul doctor pe whatsapp și imediat mi-a răspuns programăndu-mă pe data de 05.02.2018 pentru operație. A fost o veste extraordinară care mi-a redat încrederea și speranța că totul va fi bine. Și cum nimic nu este întâmplător în viață, a fost omul potrivit la momentul potrivit. Există mulți medici cu mâini de aur care fac minuni, nimic nu este la voia întâmplării, totul se întâmplă prin oameni cu oameni. Experiența mea cu Spitalul Royal Hospital a fost una esențială pentru mine ca pacientă. Cazul meu a fost tratat cu seriozitate și profesionalism așa cum ar trebui să se întâmple cu toți pacienții din Romania, fie că aleg o clinică privată sau un spital de stat. Despre domnul doctor Ioan Stoian, pot spune că este un medic cum rar am întâlnit, un caracter integru, un om care respectă cu sfințenie juramantulul lui HIPOCRATE. Vă mulțumesc domnule doctor pentru tot ce faceți!! Să ne trăiți mulți ani!! Sunteți salvarea femeilor aflate în pragul disperării!!

Feb. 9, 2019, 3:32 a.m.
0
0
Pentru a putea preveni atacurile de securitate de tip spam, avem nevoie să stocăm datele pe care le-ați introdus și ip-ul dumneavoastră în baza de date. Aceste date nu vor fi folosite în alte scopuri decat prevenirea atacurilor. Sunteți de acord să stocăm aceste date ?
Notă : Comentariile pot fi adăugate doar în cazul în care v-ați dat acordul pentru stocarea datelor

Introduceti textul din imagine
captcha